Alene vantul sufla peste intunericul de afara...
Sunetele tastelor rasuna vag in linistea ce ma inconjoara. Intorc privirea catre fereastra uitata deschisa si gandul imi porneste aiurea prin galaxia mintii. Mobila veche ce ma inconjoara pare desprinsa din amintirea bunicii, iar tabloul acela vechi, ce pastreaza o imagine candva frumoasa ma adoarme incet. Cu un zgomot abia perceptibil, fereastra se inchide usor, iar vantul sufla in alte amintiri. Sunt singur in camera veche si mainile se joaca pe tasatura, cautand un raspuns ce nu o sa vina niciodata. Scrinul batran ce adaposteste partiturile unor compozitori celebri si urmele de praf zgariate de inghetatele urme al e trecerii unor vietati demult disparute ma atrage ca un magnet. Ma intreb cum de ajuns computerul acesta intr-un astfel de loc. Se potriveste ca nuca in perete!
Scanunele vechi, dar bine intretinute, patul acesta cu alura de lada mortuara si asternuturile sale de o culoare indefinita, oglinda ce ma priveste cu o mutra de semnul intrebarii... Ce caut eu in aceste locuri? De ce am ales acest hotel batran si vechi ca o sticla de vin din podgoriiile disparutei crame regale?
Ma ridic de pe scaun si parchetul incepe sa scartie, asemenea unui arcus pe-o coarda dezacordata...zdrang-zdrang-zdrang.
Foamea isi cere drepturile; ea niciodata nu este in greva.Ma indrept catre fereastra ce ascunde intunericul de afara. Privesc catre luminile ascunse ale acestui mic orasel de provincie, ce zambesc tainic, indemnandu-ma sa le urmez...
Continuarea maine!
Din nou felicitari Sunshine!
Cum va place povestea mea?
__________________
|