Prinţesa Craioviţa, mastera şi sora vitregă
A fost odată o prinţesă numită Craiova Maxima, născută nu din spuma mării, ci din apa întunecată a Jiului, purtătoarea prafului de huilă din ţara momârlanilor spre Dunărea cea mare.
Dar prinţesa noastră nu era doar frumoasă, ci şi tare ambiţioasă, dovadă că nu s-a lăsat până n-a fost încoronată regină. Da, regina fotbalului românesc, deşi asta nu le-a picat tocmai bine surorilor ei vitrege, Steaua şi Dinamo, şi nici mamei mastere, Federaţia de la Bucureşti. De aceea s-au strâns toate şi au complotat precum urâtele ce-o pizmuiau pe Cenuşăreasa, iar hoaşca narcisistă („Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din ţară?”) a încercat să-i facă de petrecanie după reţeta Albă-ca-Zăpada. Pentru prinţesa noastră, finalul n-a fost nici prea-prea, nici foarte-foarte: n-au apărut nici piticii s-o protejeze, nici prinţul să-i dea sărutul salvator. După atâta poezie, lucrurile au devenit al naibii de prozaice.
Cum-necum, prinţesa noastră a supravieţuit, ba chiar şi-a mai pus o dată pe cap coroana de regină – parcă prin ´91 se întâmpla asta.
Apoi a păţit-o rău de tot: dintr-un palat de cleştar s-a trezit direct într-o bojdeucă de chirpici acoperită cu paie. A pătimit, amărâtă, şi prin mahalaua Diviziei B, de era să se prăpădească. Dar, minune!, iar s-a ridicat. Mai toată lumea a luat-o peste picior, până când prinţesica noastră s-a prins din nou în dans, iar prinţilor de toate seminţiile le-a stat inima în loc: cine-i frumoasa asta şi cum o cheamă? Nu-i aveţi, cumva, telefonul mobil sau adresa de e-mail ? Stă pe Messenger sau preferă SMS-ul? Căci plaiurile astea de basm n-au dus lipsă niciodată de curtezani focoşi, cu pinteni la carâmb şi manele downloadate de pe net. Până una-alta, peţitorii trebuie să mai aştepte: prinţesa Craioviţa (care nu e rudă nici cu Miţa, nici cu Ziţa, nici cu Mama Halviţa) primeşte în vizită pe vechea ei cunoştinţă din Ghencea. O ştiţi: sora vitregă care i-a vânat condurul cioplindu-şi călcâiul şi boţindu-şi degetele, doar-doar i-o fura prinţul, în vremea Regelui nebun...
Un editorial extraordinar de Grigore Cartianu.