RaPiDuTz
06-05-2004, 03:42 AM
"Basmele fotbalului romanesc : Steaua si Dinamo au fost aduse de tancurile sovietice ale lui Stalin
Inceputa in ultimii ani ai secolului al XIX-lea, o data cu modernizarea si deschiderea spre Occident a tarii, povestea fotbalului romanesc a avut, de-a lungul primelor decenii de existenta, numeroase momente de glorie, dar si clipe de crunta dezamagire. Am incercat sa trecem in revista punctele de referinta care au marcat fotbalul de pe meleagurile noastre pina in preajma izbucnirii celui de-al doilea razboi mondial. Desele contacte cu fotbalul din tarile occidentale si aducerea unor antrenori cu renume din Ungaria si Austria au asigurat progresul jocului si mentinerea echipelor noastre la un nivel competitiv. Aceste lucruri s-au reflectat concret in performantele formatiilor de club - Rapid a izbutit chiar sa se califice in finala Cupei Europei Centrale, in anul 1940 -, dar si la nivelul echipei reprezentative, care a participat la primele trei turnee finale ale Cupei Mondiale (1930, 1934 si 1838). In episodul de fata vom incerca sa descriem traiectoria fotbalului romanesc in anii care au urmat conflagratiei mondiale si transformarile suferite de acest sport sub presiunea implantarii comunismului in Romania.
Modelul rusesc
Teroarea instaurata in societatea romaneasca dupa 1945 a produs monstri si in sport. Locul echipelor aparute firesc, din pasiunea unor oameni competenti, a fost luat de cluburile create la ordin. Actul de nastere al celor doi colosi care au sufocat decenii intregi fotbalul romanesc - Steaua si Dinamo - n-are nimic romantic sau solemn. Romania de la sfirsitul deceniului cinci era independenta doar pe hirtie. In realitate, tara era condusa de oameni trimisi de la Moscova, sprijiniti de diviziile Armatei Rosii care "uitasera" sa se intoarca. Armata rusa s-a retras de pe meleagurile noastre in '56, dar vestigiile navalirii sovietice mai dainuie si astazi. Planurile cotropitorilor - abandonate ulterior -, de a transforma Romania si alte tari din estul Europei in republici componente ale URSS, s-au reflectat nu numai in epurarile efectuate printre intelectuali, cooperativizarea taranimii si rusificarea fortata. Pe linga orasele rebotezate Stalin (Brasov) si Gheorghe Gheorghiu-Dej (Onesti), politrucii au hotarit ca trebuie copiat modelul sovietic si in fotbal. Asa s-au infiintat echipele muncitoresti - cum ar fi Strungul Arad, Rulmentul Alexandria, Rocar Bucuresti, Precizia Sacele, Flacara Ploiesti (actualul Petrolul), FC Onesti, Gaz Metan Medias - si cele militare - printre ele, Steaua Bucuresti, Steaua Mizil, ASA Tg. Mures, CA Cimpulung Moldovenesc, Dinamo Bucuresti, Dinamo Brasov, Dinamo Bacau.
"Sepcile rosii" s-au refugiat la Sibiu
Razboiul a afectat profund societatea romaneasca. Pe plan sportiv, lipsurile si criza din viata curenta au provocat o recesiune puternica. Timp de citiva ani, competitiile au fost paralizate. Unele echipe s-au desfiintat, iar altele au trecut prin momente dramatice. Dupa Dictatul de la Viena si cedarea Transilvaniei catre Ungaria lui Horthy, fotbalistii de la Universitatea Cluj au plecat in pribegie, asemenea altor zeci de mii de romani. "Sepcile rosii" au refuzat sa moara si s-au refugiat la Sibiu, acolo unde au locuit pina la anularea tratatului. Tinerii jucatori au locuit, timp de citiva ani, intr-un camin de nefamilisti, inghesuiti in citeva camere, in conditii aproape insuportabile. Cu toate acestea, "U" a supravietuit si, dupa razboi, echipa si-a reluat activitatea la Cluj.
Comunistii au "ras" echipele de traditie
Adusa pe tancurile sovietice, noua orinduire socialista a fost impusa cu forta si in fotbal.
Efectul a fost devastator, pentru ca intregul sistem dupa care se ghida pina atunci lumea sportului-rege a fost distrus. Sub loviturile de baros ale regimului si ale activistilor acestuia - multi dintre ei, cu totul straini de fotbal -, o parte dintre echipele cu faima au fost impinse spre anonimat sau anihilate pur si simplu. Ripensia Timisoara, prima echipa profesionista din fotbalul romanesc, va plati scump aceasta onoare, fiind desfiintata in 1948. Timisorenii au murit glorios, cistigind, chiar in ultimul an de existenta, campionatul national de juniori. Venus Bucuresti, o alta mare forta a fotbalului interbelic, va fi retrogradata, succesiv, din Divizia A pina in Divizia D, unde "a murit".
Carmen Bucuresti, echipa celebrului industrias Ionel Mociornita, a avut cintecul de lebada in editia 1946-1947, cind a ocupat locul secund in campionat. La doar citeva saptamini dupa incheierea sezonului, formatia a fost desfiintata la ordinul autoritatilor comuniste, pentru a se face loc nou-infiintatului club al armatei. Chinezul Timisoara, detinatoarea a cinci titluri consecutive de campioana a Romaniei, intre anii 1922-1927, a fuzionat cu CAM Timisoara, dar in 1946 s-a "dizolvat". Club Atletic Oradea, singura echipa din Romania care a cistigat atit campionatul intern, cit si cel al Ungariei (in editia 1942-1943), si-a schimbat dupa razboi numele in Libertatea, iar apoi, in ICO. De tavalug n-a scapat nici Unirea Tricolor, formatie cu mare traditie in perioada interbelica. Laureata ultimului campionat dinaintea razboiului (1940-1941) va fi trecuta sub patronajul Ministerului de Interne si, ulterior, unificata cu o alta echipa, Ciocanul Bucuresti, pentru a da nastere clubului militiei.
Carmen a fost "ucisa" de stelisti
La 7 iunie 1947 s-a infiintat la Bucuresti primul club militar din Romania, sub denumirea de ASA (Asociatia Sportiva Armata). Ministerul Apararii a luat aceasta decizie pentru a alinia Romania la modelul rusesc, in care echipele purtind denumirea TSKA jucau un rol foarte important. Echipa armatei a adoptat culorile rosu si albastru si - la fel ca Dinamo - a luat fiinta prin distrugerea unei alte formatii de mare traditie in fotbalul romanesc. Pentru a se face loc nou-infiintatei ASA, a fost desfiintat clubul Carmen, patronat de Ionel Mociornita, unul dintre cei mai mari industriasi ai perioadei interbelice. Din aceasta cauza, gruparea "militara" si-a atras inca de la inceput antipatia publicului. Un an mai tirziu, titulatura s-a schimbat in CSCA (Clubul Sportiv Central al Armatei). Din 1950 pina in 1961 s-a numit CCA (Casa Centrala a Armatei). Abia dupa aceasta perioada a intrat in vigoare numele de Steaua, sub care este cunoscuta formatia din Ghencea in acest moment.
Pentru a cistiga campionatul din 1953, CCA a desfiintat o echipa
In primii trei ani de la infiintare, gruparea ros-albastra a avut destule probleme. La cea dintii intrecere, Steaua a ocupat locul 14 din cele 16 competitoare, cu o linie de clasament care cuprindea 8 victorii, 6 egaluri si 16 infringeri. Mentinerea in prima liga s-a produs abia dupa mai multe partide de baraj. Antrenori au fost, in acel sezon, Coloman Braun si Bogdan Vilcov. In urmatoarea editie, militarii au cucerit Cupa Romaniei (2-1 in finala cu CSU Cluj) si s-au clasat pe pozitia a sasea in ierarhia primului esalon. Din 1951 a inceput decada de aur a ros-albastrilor in care s-au cucerit sase titluri (1951, 1952, 1953, 1956, 1959-1960, 1960-1961) si trei Cupe ale Romaniei (1951, 1952, 1955). Toate aceste succese trebuie insa privite prin prisma fortei care statea in spatele echipei militare. Cei mai buni fotbalisti din tara erau racolati de emisarii gruparii din Ghencea, chiar daca jucatorii nu doreau sa joace acolo. E de pomina abuzul comis in campionatul din 1953, cind ministerul a desfiintat, la finalul turului, echipa Casa Armatei Cimpulung Moldovenesc, care "indraznise" sa ocupe primul loc, inaintea "suratei" din Capitala. Valorosul antrenor Francisc Ronnay reusise sa creeze la Cimpulung Moldovenesc o echipa foarte buna, care practica un fotbal modern. Ministerul a desfiintat abuziv echipa si i-a transferat pe cei mai multi dintre jucatori la CCA. Asa a cistigat echipa armatei campionatul din 1953.
Intiiul titlu, obtinut la golaveraj
In 1951 s-a petrecut primul event din istoria clubului. Laurii de campioni au fost obtinuti la golaveraj, care pe atunci se stabilea prin impartirea numarului de goluri marcate la numarul de goluri primite. Steaua, cu 32 de puncte, a avut golaverajul 2,26, iar Dinamo, cu acelasi numar de puncte, golaverajul 1,79. Echipa-tip din acea perioada se prezenta astfel: Voinescu (Toma) - Zavoda II, Apolzan, V. Dumitrescu - Onisie (Jenei), Bone - Cacoveanu, Constantin, Alecsandrescu, Zavoda I (Raksi), N. Tataru. Tehnicienii "militarilor" au dus, in acea perioada, la perfectiune sistemul de joc cu trei fundasi, doi mijlocasi si cinci atacanti, reusind sa domine cu autoritate competitia interna si sa se impuna, uneori, in meciurile cu echipe din tarile vecine. Din pacate, la acea data se renuntase de o perioada buna, pe plan international, la sistemul 1-3-2-5, iar echipele din Vestul Europei trecusera deja la formula 1-4-2-4. Romanii ramasesera mult in urma la capitolul tactic. Steaua a debutat in Cupa Campionilor Europeni pe 21 noiembrie 1957. Adversari i-au fost germanii de la Borussia Dortmund. Dupa doua manse (2-4 in deplasare si 3-1 acasa), a urmat o partida de baraj, la Bologna. Nemtii s-au impus, in cele din urma, cu scorul de 3-1.
In ciuda aparentelor, fotbalul romanesc pierduse teren pe plan international. Regresul, provocat de imixtiunile politice in sport, avea sa aiba consecinte incalculabile pe termen lung. Din cauza izolationismului care ne fusese impus, echipele au pierdut contactul cu Occidentul. Vreme de 25 de ani, din 1945 pina in 1970, fotbalul autohton avea sa dispara de pe scena internationala.
Dinamo a calcat pe cadavrul Unirii Tricolor
Al doilea club dintr-un clasament "all time" al echipelor de fotbal din tara noastra, Dinamo Bucuresti, a luat fiinta din porunca autoritatilor sovietice, care aveau nevoie de un omolog roman al gruparilor Ministerului de Interne din URSS. Dinamo, echipa militiei, a aparut la 14 mai 1948. Pentru crearea acestei grupari, generalii au calcat pe cadavrele altor doua echipe: Unirea Tricolor Obor si Ciocanul Bucuresti. Cei mai buni fotbalisti de la aceste grupari au fost strinsi intr-o prima echipa, iar restul au fost trimisi in Divizia B, sub titulatura Dinamo B. Dinamo A a debutat in Divizia A in campionatul 1948-1949, pe care l-a terminat pe locul opt. Incepind din 1951, Dinamo incepe sa-si impuna legea in competitia interna. Treptat, in lupta pentru suprematie, vor ramine doar echipele Internelor - Dinamo - si Armatei - Steaua. Va fi, de fapt, o cursa in care cele doua grupari se vor intrece nu numai pe plan sportiv, ci si in abuzuri.
O serie de meciuri de-ale dinamovistilor au batut serios la ochi, dar nimeni nu a luat vreo masura. Va prezentam doar cateva dintre acestea.
1965: Dinamo Bucuresti - Steagul Rosu Brasov 10-1. Dinamovistii se aflau in lupta pentru titlu cu Rapid si aveau nevoie de golaveraj. Campionatul s-a decis insa doua etape mai tarziu (a 25-a, penultima), cand stegarii, care au facut figuratie in fata lui Dinamo, bateau cu 4-1 pe Rapid, la Brasov.
1973: Universitatea Cluj - Dinamo Bucuresti 1-5 si Dinamo - CFR Cluj 4-2, rezultate in urma carora bucurestenii castiga titlul in dauna Universitatii Craiova, la o diferenta de... un gol in plus.
1974: Dinamo Bucuresti - FC Arges 7-0, in ultima etapa. Numai cu acest scor - si daca Universitatea Craiova nu ar fi facut 0-0 la Petrolul - Dinamo ar fi castigat titlul tot la o diferenta de un gol mai mult marcat decat oltenii.
1987: Dinamo Bucuresti - Victoria Bucuresti 4-4; Dinamo Bucuresti - Flacara Moreni 2-3. Minicooperativa a functionat excelent. Victoria a prins locul 3, Flacara a scapat de retrogradare. Victoria morenarilor a fost anticipata cu trei zile inainte de meci, in toate mediile fotbalistice din tara.
In anii '80, Dinamo a mai aranjat numeroase "scoruri", pentru ca Mateut sau Camataru sa castige "Gheata de Aur". In urma "succeselor" obtinute de golgeterii dinamovisti, UEFA a decis sa renunte la acordarea acestui trofeu, considerand ca in campionatele din Europa de Est golgeterii sunt fabricati artificial.
Astfel fotbalul romanesc nu si-a jucat de-a lungul timpului meciurile doar pe gazon. Foarte multe partide s-au "jucat" in culise, in birourile unor conducatori, in cabinetele unor directori de intreprinderi sau secretari de partid (PCR), sau, chiar in special in ceea ce priveste unele decizii abuzive iar toate acestea se datoreaza modelului stalinist prin care fotbalul romanesc n-avea sa mai fie niciodata cum era inainte.
Stalin si poporul rus, ei un derby ne-au adus si odata cu el tot raul din fotbalul romanesc. "
Inceputa in ultimii ani ai secolului al XIX-lea, o data cu modernizarea si deschiderea spre Occident a tarii, povestea fotbalului romanesc a avut, de-a lungul primelor decenii de existenta, numeroase momente de glorie, dar si clipe de crunta dezamagire. Am incercat sa trecem in revista punctele de referinta care au marcat fotbalul de pe meleagurile noastre pina in preajma izbucnirii celui de-al doilea razboi mondial. Desele contacte cu fotbalul din tarile occidentale si aducerea unor antrenori cu renume din Ungaria si Austria au asigurat progresul jocului si mentinerea echipelor noastre la un nivel competitiv. Aceste lucruri s-au reflectat concret in performantele formatiilor de club - Rapid a izbutit chiar sa se califice in finala Cupei Europei Centrale, in anul 1940 -, dar si la nivelul echipei reprezentative, care a participat la primele trei turnee finale ale Cupei Mondiale (1930, 1934 si 1838). In episodul de fata vom incerca sa descriem traiectoria fotbalului romanesc in anii care au urmat conflagratiei mondiale si transformarile suferite de acest sport sub presiunea implantarii comunismului in Romania.
Modelul rusesc
Teroarea instaurata in societatea romaneasca dupa 1945 a produs monstri si in sport. Locul echipelor aparute firesc, din pasiunea unor oameni competenti, a fost luat de cluburile create la ordin. Actul de nastere al celor doi colosi care au sufocat decenii intregi fotbalul romanesc - Steaua si Dinamo - n-are nimic romantic sau solemn. Romania de la sfirsitul deceniului cinci era independenta doar pe hirtie. In realitate, tara era condusa de oameni trimisi de la Moscova, sprijiniti de diviziile Armatei Rosii care "uitasera" sa se intoarca. Armata rusa s-a retras de pe meleagurile noastre in '56, dar vestigiile navalirii sovietice mai dainuie si astazi. Planurile cotropitorilor - abandonate ulterior -, de a transforma Romania si alte tari din estul Europei in republici componente ale URSS, s-au reflectat nu numai in epurarile efectuate printre intelectuali, cooperativizarea taranimii si rusificarea fortata. Pe linga orasele rebotezate Stalin (Brasov) si Gheorghe Gheorghiu-Dej (Onesti), politrucii au hotarit ca trebuie copiat modelul sovietic si in fotbal. Asa s-au infiintat echipele muncitoresti - cum ar fi Strungul Arad, Rulmentul Alexandria, Rocar Bucuresti, Precizia Sacele, Flacara Ploiesti (actualul Petrolul), FC Onesti, Gaz Metan Medias - si cele militare - printre ele, Steaua Bucuresti, Steaua Mizil, ASA Tg. Mures, CA Cimpulung Moldovenesc, Dinamo Bucuresti, Dinamo Brasov, Dinamo Bacau.
"Sepcile rosii" s-au refugiat la Sibiu
Razboiul a afectat profund societatea romaneasca. Pe plan sportiv, lipsurile si criza din viata curenta au provocat o recesiune puternica. Timp de citiva ani, competitiile au fost paralizate. Unele echipe s-au desfiintat, iar altele au trecut prin momente dramatice. Dupa Dictatul de la Viena si cedarea Transilvaniei catre Ungaria lui Horthy, fotbalistii de la Universitatea Cluj au plecat in pribegie, asemenea altor zeci de mii de romani. "Sepcile rosii" au refuzat sa moara si s-au refugiat la Sibiu, acolo unde au locuit pina la anularea tratatului. Tinerii jucatori au locuit, timp de citiva ani, intr-un camin de nefamilisti, inghesuiti in citeva camere, in conditii aproape insuportabile. Cu toate acestea, "U" a supravietuit si, dupa razboi, echipa si-a reluat activitatea la Cluj.
Comunistii au "ras" echipele de traditie
Adusa pe tancurile sovietice, noua orinduire socialista a fost impusa cu forta si in fotbal.
Efectul a fost devastator, pentru ca intregul sistem dupa care se ghida pina atunci lumea sportului-rege a fost distrus. Sub loviturile de baros ale regimului si ale activistilor acestuia - multi dintre ei, cu totul straini de fotbal -, o parte dintre echipele cu faima au fost impinse spre anonimat sau anihilate pur si simplu. Ripensia Timisoara, prima echipa profesionista din fotbalul romanesc, va plati scump aceasta onoare, fiind desfiintata in 1948. Timisorenii au murit glorios, cistigind, chiar in ultimul an de existenta, campionatul national de juniori. Venus Bucuresti, o alta mare forta a fotbalului interbelic, va fi retrogradata, succesiv, din Divizia A pina in Divizia D, unde "a murit".
Carmen Bucuresti, echipa celebrului industrias Ionel Mociornita, a avut cintecul de lebada in editia 1946-1947, cind a ocupat locul secund in campionat. La doar citeva saptamini dupa incheierea sezonului, formatia a fost desfiintata la ordinul autoritatilor comuniste, pentru a se face loc nou-infiintatului club al armatei. Chinezul Timisoara, detinatoarea a cinci titluri consecutive de campioana a Romaniei, intre anii 1922-1927, a fuzionat cu CAM Timisoara, dar in 1946 s-a "dizolvat". Club Atletic Oradea, singura echipa din Romania care a cistigat atit campionatul intern, cit si cel al Ungariei (in editia 1942-1943), si-a schimbat dupa razboi numele in Libertatea, iar apoi, in ICO. De tavalug n-a scapat nici Unirea Tricolor, formatie cu mare traditie in perioada interbelica. Laureata ultimului campionat dinaintea razboiului (1940-1941) va fi trecuta sub patronajul Ministerului de Interne si, ulterior, unificata cu o alta echipa, Ciocanul Bucuresti, pentru a da nastere clubului militiei.
Carmen a fost "ucisa" de stelisti
La 7 iunie 1947 s-a infiintat la Bucuresti primul club militar din Romania, sub denumirea de ASA (Asociatia Sportiva Armata). Ministerul Apararii a luat aceasta decizie pentru a alinia Romania la modelul rusesc, in care echipele purtind denumirea TSKA jucau un rol foarte important. Echipa armatei a adoptat culorile rosu si albastru si - la fel ca Dinamo - a luat fiinta prin distrugerea unei alte formatii de mare traditie in fotbalul romanesc. Pentru a se face loc nou-infiintatei ASA, a fost desfiintat clubul Carmen, patronat de Ionel Mociornita, unul dintre cei mai mari industriasi ai perioadei interbelice. Din aceasta cauza, gruparea "militara" si-a atras inca de la inceput antipatia publicului. Un an mai tirziu, titulatura s-a schimbat in CSCA (Clubul Sportiv Central al Armatei). Din 1950 pina in 1961 s-a numit CCA (Casa Centrala a Armatei). Abia dupa aceasta perioada a intrat in vigoare numele de Steaua, sub care este cunoscuta formatia din Ghencea in acest moment.
Pentru a cistiga campionatul din 1953, CCA a desfiintat o echipa
In primii trei ani de la infiintare, gruparea ros-albastra a avut destule probleme. La cea dintii intrecere, Steaua a ocupat locul 14 din cele 16 competitoare, cu o linie de clasament care cuprindea 8 victorii, 6 egaluri si 16 infringeri. Mentinerea in prima liga s-a produs abia dupa mai multe partide de baraj. Antrenori au fost, in acel sezon, Coloman Braun si Bogdan Vilcov. In urmatoarea editie, militarii au cucerit Cupa Romaniei (2-1 in finala cu CSU Cluj) si s-au clasat pe pozitia a sasea in ierarhia primului esalon. Din 1951 a inceput decada de aur a ros-albastrilor in care s-au cucerit sase titluri (1951, 1952, 1953, 1956, 1959-1960, 1960-1961) si trei Cupe ale Romaniei (1951, 1952, 1955). Toate aceste succese trebuie insa privite prin prisma fortei care statea in spatele echipei militare. Cei mai buni fotbalisti din tara erau racolati de emisarii gruparii din Ghencea, chiar daca jucatorii nu doreau sa joace acolo. E de pomina abuzul comis in campionatul din 1953, cind ministerul a desfiintat, la finalul turului, echipa Casa Armatei Cimpulung Moldovenesc, care "indraznise" sa ocupe primul loc, inaintea "suratei" din Capitala. Valorosul antrenor Francisc Ronnay reusise sa creeze la Cimpulung Moldovenesc o echipa foarte buna, care practica un fotbal modern. Ministerul a desfiintat abuziv echipa si i-a transferat pe cei mai multi dintre jucatori la CCA. Asa a cistigat echipa armatei campionatul din 1953.
Intiiul titlu, obtinut la golaveraj
In 1951 s-a petrecut primul event din istoria clubului. Laurii de campioni au fost obtinuti la golaveraj, care pe atunci se stabilea prin impartirea numarului de goluri marcate la numarul de goluri primite. Steaua, cu 32 de puncte, a avut golaverajul 2,26, iar Dinamo, cu acelasi numar de puncte, golaverajul 1,79. Echipa-tip din acea perioada se prezenta astfel: Voinescu (Toma) - Zavoda II, Apolzan, V. Dumitrescu - Onisie (Jenei), Bone - Cacoveanu, Constantin, Alecsandrescu, Zavoda I (Raksi), N. Tataru. Tehnicienii "militarilor" au dus, in acea perioada, la perfectiune sistemul de joc cu trei fundasi, doi mijlocasi si cinci atacanti, reusind sa domine cu autoritate competitia interna si sa se impuna, uneori, in meciurile cu echipe din tarile vecine. Din pacate, la acea data se renuntase de o perioada buna, pe plan international, la sistemul 1-3-2-5, iar echipele din Vestul Europei trecusera deja la formula 1-4-2-4. Romanii ramasesera mult in urma la capitolul tactic. Steaua a debutat in Cupa Campionilor Europeni pe 21 noiembrie 1957. Adversari i-au fost germanii de la Borussia Dortmund. Dupa doua manse (2-4 in deplasare si 3-1 acasa), a urmat o partida de baraj, la Bologna. Nemtii s-au impus, in cele din urma, cu scorul de 3-1.
In ciuda aparentelor, fotbalul romanesc pierduse teren pe plan international. Regresul, provocat de imixtiunile politice in sport, avea sa aiba consecinte incalculabile pe termen lung. Din cauza izolationismului care ne fusese impus, echipele au pierdut contactul cu Occidentul. Vreme de 25 de ani, din 1945 pina in 1970, fotbalul autohton avea sa dispara de pe scena internationala.
Dinamo a calcat pe cadavrul Unirii Tricolor
Al doilea club dintr-un clasament "all time" al echipelor de fotbal din tara noastra, Dinamo Bucuresti, a luat fiinta din porunca autoritatilor sovietice, care aveau nevoie de un omolog roman al gruparilor Ministerului de Interne din URSS. Dinamo, echipa militiei, a aparut la 14 mai 1948. Pentru crearea acestei grupari, generalii au calcat pe cadavrele altor doua echipe: Unirea Tricolor Obor si Ciocanul Bucuresti. Cei mai buni fotbalisti de la aceste grupari au fost strinsi intr-o prima echipa, iar restul au fost trimisi in Divizia B, sub titulatura Dinamo B. Dinamo A a debutat in Divizia A in campionatul 1948-1949, pe care l-a terminat pe locul opt. Incepind din 1951, Dinamo incepe sa-si impuna legea in competitia interna. Treptat, in lupta pentru suprematie, vor ramine doar echipele Internelor - Dinamo - si Armatei - Steaua. Va fi, de fapt, o cursa in care cele doua grupari se vor intrece nu numai pe plan sportiv, ci si in abuzuri.
O serie de meciuri de-ale dinamovistilor au batut serios la ochi, dar nimeni nu a luat vreo masura. Va prezentam doar cateva dintre acestea.
1965: Dinamo Bucuresti - Steagul Rosu Brasov 10-1. Dinamovistii se aflau in lupta pentru titlu cu Rapid si aveau nevoie de golaveraj. Campionatul s-a decis insa doua etape mai tarziu (a 25-a, penultima), cand stegarii, care au facut figuratie in fata lui Dinamo, bateau cu 4-1 pe Rapid, la Brasov.
1973: Universitatea Cluj - Dinamo Bucuresti 1-5 si Dinamo - CFR Cluj 4-2, rezultate in urma carora bucurestenii castiga titlul in dauna Universitatii Craiova, la o diferenta de... un gol in plus.
1974: Dinamo Bucuresti - FC Arges 7-0, in ultima etapa. Numai cu acest scor - si daca Universitatea Craiova nu ar fi facut 0-0 la Petrolul - Dinamo ar fi castigat titlul tot la o diferenta de un gol mai mult marcat decat oltenii.
1987: Dinamo Bucuresti - Victoria Bucuresti 4-4; Dinamo Bucuresti - Flacara Moreni 2-3. Minicooperativa a functionat excelent. Victoria a prins locul 3, Flacara a scapat de retrogradare. Victoria morenarilor a fost anticipata cu trei zile inainte de meci, in toate mediile fotbalistice din tara.
In anii '80, Dinamo a mai aranjat numeroase "scoruri", pentru ca Mateut sau Camataru sa castige "Gheata de Aur". In urma "succeselor" obtinute de golgeterii dinamovisti, UEFA a decis sa renunte la acordarea acestui trofeu, considerand ca in campionatele din Europa de Est golgeterii sunt fabricati artificial.
Astfel fotbalul romanesc nu si-a jucat de-a lungul timpului meciurile doar pe gazon. Foarte multe partide s-au "jucat" in culise, in birourile unor conducatori, in cabinetele unor directori de intreprinderi sau secretari de partid (PCR), sau, chiar in special in ceea ce priveste unele decizii abuzive iar toate acestea se datoreaza modelului stalinist prin care fotbalul romanesc n-avea sa mai fie niciodata cum era inainte.
Stalin si poporul rus, ei un derby ne-au adus si odata cu el tot raul din fotbalul romanesc. "