Povesti...

[stephen]

Sunshine Claus: Cati dintre noi nu ne-am amuzat in sinea noastra cand am auzit povesti cu fantome, legende populare cu strigoi sau mai stiu eu ce? Asa e societatea in ziua de azi, incearca sa demitizeze totul in jur, sa creeze o lume bazata pe logica, unde fantezia nu isi mai are locul decat pana la varsta de 5-6 ani.
Cristi (zic eu mai bine sa fie mai tanar 16-18 ani) este un produs tipic al acestei lumi moderne. Mai ales ca e baiat nu isi poate permite luxul de a crede in tot felul de povesti pe care bunicii si le mai povestesc in serile de iarna, adunati in jurul mesei, la caldura. I se par exagerate sau chiar minciuni. De foarte multe ori i-a luat peste picior pe cei care mai povestesc intalniri cu strigoi. El e Bucurestean si pe aici nu sunt strigoi (sau asa credem noi ca doar nu am vazut). Intr-o seara din timpul vacantei de vara, pe cand era la bunici pentru cateva zile, s-a intalnit cu mai multi prieteni, si au facut o mica sezatoare. Orele tarzii din noapte au facut ca fara sa vrea imaginatia multora a zburat catre intamplari auzite cu strigoi, fantome. Si au inceput povestile.Unele amuzante, altele infricosatoare. Cristi s-a amuzat si el, a mai ras de unii care credeau in ce se povesteste, dar cam atat. Saptamana petrecuta la bunici s-a terminat si s-a intors acasa.

__________________________________________________ ______

Seara il nelinistise putin...se intuneca mai repede si asta nu-i convenea deloc.Insemna mai putin timp de petrecut afara dar...mai mult timp de petrecut in fata televizorului si a PC-ului. A navalit furtunos in sufragerie,nefiind nimeni sa-i faca observatie.Parintii erau plecati in vizita la niste prieteni,astfel ca nimeni nu-l deranja .

Boxele incepura sa elibereze o muzica alerta,in timp ce Cristi butona de zor tastele cleioase ale calculatorului,rontaind alert niste biscuiti.Isi conecta telefonul la computer si explorand,dadu din intamplare peste inregistrarile audio facute...in acea seara.Amuzat,incepu sa asculte...voci tremurande,infricosate,efecte de background facute de ceilalti,plus acele surasuri ale celor amuzati de ridicolul situatiei.
Cu toate acestea,Cristi nu mai parea amuzat...De fapt,situatia nu mai parea deloc amuzanta in momentul in care curentul pica,si pe monitor ii paru cu un flash albastru mesajul UPS-ului.Abia apoi observa ca afara,Bucurestiul era atacat de o furtuna si stropi mari de ploaie.Aparent insesizabil,un zgomot rasuna din camera alaturata.Cu mainile frangandu-se una in alta,Cristi pasi catre iesire,cu ochii inchisi,sperand sa nu vada nimic si dupa aceea...

Continuati va rog...

[sunshine_claus]

Aparent insesizabil,un zgomot rasuna din camera alaturata. Era ca un fel de chemare, era mai puternic decat orice. Cristi se indrepta aprope hipnotizat catre usa, dar telefonul intrerupse starea de magie. Ca trezit din vis, Cristi puse mana pe telefon si raspunse. Erau parintii lui care il intrebau ingrijorati daca totul e in regula.
Nu intelegea ce se intamplase. Nu realiza decat ca in camera cealalta se intamplase ceva, ceva ce el pierduse. Se indrepta spre camera, dar magia disparuse. Nu era nimic care sa ii atraga atentia, totul era normal, parca suparator de normal, se gandi Cristi. Restul serii se scurse fara alte incidente, dar dimineata cand se trezi, Cristi isi aminti brusc senzatia de chemare din seara precedenta. Timpul trecea si usor, Cristi a uitat de incidentul straniu la care fusese martor.
Dar cateva saptamani mai tarziu, s-a intamplat ceva ce i-a amintit de acel sentiment. Parintii erau in bucatarie iar el singur in camera, la calculator. Nu era chiar tarziu, afara nu se intunecase inca complet. O racoare ciudata, de parca cineva ar fi deschis geamul il facu sa isi aminteasca de seara trecuta. Era ceva ce ii amintea de acea intamplare la care totusi nu se mai gandise in ultimul timp. Se simtea privit, urmarit, studiat. Se intoarse brusc si vazu in fata lui o copila, cam de varsta lui, dar era ceva la ea care il fermeca. Nu putea scoate un cuvant, nu se putea misca, era ca paralizat. Nu era frica ceea ce simtea, ci mai degraba fascinatie. Nu indraznea sa reactioneze in nici un fel, de teama sa nu strice momentul.
----------
Continuati va rog. Nu prea mai am imaginatie.:(

[Mihnea912]

Intr-o fractiune de secunda fata dispare.Inainte de a-si da seama ce se intapla cineva ii pune mana pe umar.Cristi tresare dar se linisteste cand aude vocea tatalui sau:(am introdus si dialogul ca sa para mai real)
- Cristi,eu si cu mama plecam.Nu cred ca ne putem intoarce pana maine de dimineata.Te descurci singur o noapte sau vrei sa vii cu noi?
- Raman,raspunse baiatul.
In 30 de minute parintii lui Cristi parasesc casa.Dar cum inchide usa,Cristi simte acea racoare dinnou.Se uita la geamul din bucatarie...e inchis.Speriat,baiatul stinge lumina in toata casa,intra in camera sa,isi incuie usa si se aseaza in coltul camerei,aprinzand lampa de pe birou pentru urmari tot ce se intampla in camera.Liniste,de undeva de afara se aude latratul unui caine.Timp de o ora baiatul sta in liniste desavarsita pana cand il ia somnul.
Dar,dupa 4 ore de somn un sunet puternic rupe tacerea.Cristi deschide ochii si se uita la ceasul de pe birou...ora 23:59.Baiatul analizeaza sunetul in minte si incearca sa isi dea seama ce a putut scoate zgomotul.O pocnitura puternica si 2 sunete metalice il urmeaza.Dintr-o data ii pica fisa...usa de la intrare.Se uita pe geam...nimic.Aude sunete pe trepte.De frica baiatul ia cheile si se incuie in camera.Cineva pune mana pe clanta si incearca sa deschide usa.Cristi se gandeste ca sunt parintii lui:
- Tata?ii scapa printre buze...Tu esti?Mama?...
Nici un raspuns.Baiatul isi face curaj si se uita pe gaura chei.Intunericul e prea gros pentru a fi strabatut de privire.Cristi se gandeste sa isi sune prietenul sa vorbeasca cu el pentru a se linisti.Dar e miezul noptii,ar fi nepoliticos.Brusc isi aminteste ca e vineri,zi in care prietenul sau,Sebi,da petrecere.Cristi nu a putut sa ajunga la petrecere,desi a fost invitat si rugat sa vina.Baiatul pune mana pe mobil si formeaza numarul.Il verifica de 2 ori si suna...suna de cateva ori dar intra casuta vocala...,,Va rugam sa lasati un mesaj"se aude...
-Sebi suna-ma cat mai repede te rog...indiferent de ora la care primesti mesajul...Cristi.
Baiatul lasa telefonul din mana si se uita parca hipnotizat la usa.Dintr-o data ii apare o fetita in fata.Cristi tresare...se uita la fetita,dar nu reuseste sa ii vada chipul din cauza parului negru si slinos care ii acopera fata.Dar vede un detaliu care il tulbura...avea pielea verzuie cu gheare la mana.Cristi se retrage dar nu apuca sa faca 2 pasi cand fata il prinde de mana si ii infige ghearele negre in carne.Baiatul tipa si ridica privirea...fetita nu avea ochi.Brusc totul se intuneca...
Cineva il zguduie puternic si din indepartare Cristi isi aude numele strigat.Deschide ochii si isi vede prietenul sau Sebi.
-----------
Continuati va rog ca poate publicam chestia asta ;).Claus ai fost tare inspirat.P.S. fetita la care ma gandeam seamana cu cea din F.E.A.R sau The Ring(2).

[sunshine_claus]

Eu ma gandeam mai degraba la ceva gen Al saselea simt, mult mai bland. PS:"Claus ai fost tare inspirat" mai pune un a la final.;)
Continui eu:
Baiatul lasa telefonul din mana si se uita parca hipnotizat la usa.Dintr-o data ii apare o fetita in fata.Cristi tresare...se uita la fetita,dar nu reuseste sa ii vada chipul din cauza intunericului din camera. Nu ii mai este frica. Este chiar linistit. Fetita se apropie incet si ii sopteste:
-Ti-e frica? Nu trebuie sa iti fie frica de mine. Nu vreau sa iti fac nici un rau.
Cristi nu poate decat sa dea din cap, dar pe masura ce clipele trec simte ca panica ii trece si zambeste incet.
-Cine esti tu?
-Numele meu este Anya. M-am ratacit si am nevoie de ajutor.
-Cum ai intrat aici?
-Cred ca ai inteles si singur. Nu apartin lumii tale. Am apartinut, Spune fata cu tristete. A avut loc un accident. Nu imi mai amintesc nimic. Vreau doar sa stiu ce s-a intamplat. Unde ma duc eu acum? Vreau sa ma intorc la parintii mei. Locuiam aici. Nu ii mai gasesc. Ma poti ajuta?
-Incerc. Nu imi poti spune mai multe?
Atunci telefonul suna, si fata dispare. Cristi se trezeste parca din vis si raspunde la telefon. Era Sebi, prietenul lui. Primise mesajul.
-Ce s-a intamplat? Esti bine?
-Da. Scuze, te-am speriat cu mesajul ala nu? Ma simteam singur. Ai mei au plecat si as fi vrut sa vorbesc cu cineva. Petrecerea s-a terminat?
-Da s-a terminat. Nu a fost mare lucru. Pacat ca nu ai venit, dar oricum nu ai pierdut nimic. E totul in ordine?
-Da nu iti face probleme. Inca o data scuze ca te-am deranjat. Hai ca vorbim maine ok? Noapte buna.
-Noapte buna. Ne vedem maine.
Isi aminteste de vizita fetitei si se uita prin camera.Anya plecase, gonita de soneria telefonului. Se repede la calculator si cauta dupa numele Anyei, dar nu erau suficiente informatii. Nu reuseste sa gaseasca nimic concludent, care sa il ajute in dezlegarea misterului. Isi da seama ca fara ajutorul fetitei, nici el nu o poate ajuta. Toata noaptea Cristi o petrece in fata calculatorului incercand sa gaseasca ceva care sa o ajute pe Anya. O striga usor, o asteapta, dar fata nu mai apare. Isi da seama ca s-a speriat si nu o sa mai revina in seara aceasta, si se culca.
A doua zi, Cristi e trezit de tatal lui. Era deja tarziu aprope 12, dar dupa o noapte petrecuta la calculator, inca se simtea epuizat. In primele secunde nu isi mai aminteste nimic din intamplarile din noaptea trecuta. Dar langa calculator gaseste un biletel. Nu cunoaste scrisul, nu e al lui.
"O sa ne mai vedem daca vrei sa ma ajuti. Multumesc. Anya"
Astepta cu nerabdare seara sa poata sa o vada din nou. Era ceva neexplicabil, simtea un fel de mila, amestecata cu atractie si poate putina teama. Teama ca totul nu e decat un vis, teama ca Anya nu o sa se mai intoarca. Dar biletelul era real...il tinea cu el mereu. A incercat sa ii povesteasca prietenului lui Sebi, dar nu a putut. Ii era frica ca Sebi nu il va crede. Cristi si-a petrecut restul zilei cautand informatii despre Anya. Nimic. Il intreba pe tatal lui de unde au cumparat casa, cum erau fostii proprietari, sau macar un nume. Casa fusese cumparata printr-o agentie iar tatal lui nu stia nimic care sa il poata duce spre fostii proprietari. Se mutasera recent in cartier si nu cunostea pe nimeni. Nu avea pe cine sa intrebe. Trebuia sa afle ceva.
Seara Anya nu s-a intors si nici in urmatoarele seri. Daca nu mai vine? Gandul asta il speria. Trebuia sa o revada, sa afle cine e fiinta asta.
---------
Continuati va rog:)

[Mihnea912]

Dragut Claus dar esti prea pacifista.Sa continui si eu din punctiul meu de vedere de unde am ramas :D.

.......
-Ce s-a intamplat?il intreaba Sebi vazand rana lasata de fata.
Pe Cristi il durea puternic capul.Pentru cateva secunde nu stia ce s-a intamplat cu el si unde se afla.Incet si-a adus minte dar a preferat sa nu ii spuna lu Sebi despre incident:
-Nimic....Nimic Sebi,nu s-a intamplat nimic.
-Pai cum?M-ai speriat si acum imi spui ca nu s-a intamplat nimic?
- Te sun maine Sebi...sunt foarte obosit si ma doare capul.
Nevrand sa se certe cu prietenul sau Sebi pleaca.Dar Cristi nu reuseste sa adoarma.De fiecare data cand inchidea ochii vedea acel chip satanic al fetitei.Nereusind sa gaseasca o explicatie stiintifica,lucru care il nelinisteste,astfel se hotaraste sa se aseze la calculator si sa caute un raspuns la ce a vazut.Dar ce sa scrie la motorul de cautare?In pana de idei baiatul se da batut si se aseaza pe marginea patului,privind pe geam cum apar primele raze ale diminetii.
Ora 7:30.Baiatul isi face curaj sa iasa din camera sa isi prepare micul dejun.In scurt timp vin si parintii lui.Cristi prefera sa nu le povesteasca ce s-a intamplat,dar il intreaba pe tatal sau de la cine a cumparat casa,poate asa mai afla cate ceva despre fetita.Tatal sau nu poate sa ii deoarece casa a fost cumparata prin agentie.Totusi baiatul afla numele agentiei si reuseste sa gaseasca pe internet numarul de telefon.
Seara Cristi suna la agentie cu speranta ca va afla ceva despre cei care au locuit inaintea familiei lor in aceasta casa sau informatii despre istoria casei.Dar cei de la agentie nu vor sa ii ofere informatii despre familie.Insa baiatul insista si cere macar un nume dar nu primeste.Insa insistenta lui e rasplatita...reuseste sa afle ca pe pamantul casei cu 500 de ani in urma se afla o casa de nobili.Dupa o vreme s-a construit un cimitir iar in anii '50-'60(1950-1960)s-a daramat si a fost construita aceasta casa.Cristi cauta pe internet informatii despre respectiva casa de nobili si afla ca intr-un razboi membrii familiei de nobili au fost torturati,schingiuti si in final omorati,ingropati de vii in pamant de catre niste talhari,mercenari platiti pentru a lupta.Aceste lucruri l-au tulburat pe Cristi,gandindu-se ca acea fetita poate fi un spirit.Dar cum poate fi un spirit cand raniile de pe mana sunt reale?
Baiatul decide sa ii povesteasca lui Sebi despre intamplare.Prietenul sau il crede si e la fel te tulburat ca si el.Cristi isi pune totusi intrebarea:
-Daca intradevar e un spirit sau un demon sau ce o fi...cum a ajuns in lumea noastra?
-Iti raspund eu.Cu ani 10 ani in urma in casa asta traia o familie.Acestia aveau o fata care pe vremea aceea ea avea vreo 14 ani.Fata aceea ma tortura cand ieseam afara la joaca cu prietenii,bine aveam pe vremea aia 5 ani.Ma ciupea,ma injura,ma blestema...tot felul de lucruri rele.Intr-o zi i-am zis mamei.Ea sa dus la familia aia si s-a certat cu parintii fetei,si nu a scapat de injuraturile ei si blesteme.Parintii,alarmati,au dus-o la un psiholog si ulterior s-au mutat.Am auzit-o pe mama cand ii spunea tatei ca fata facea practici satanistice,venera diavolul,si chestii din acestea.Poate ca asta ar fi explicatia nu crezi?Asculta,tu stai linistit si dormi cu lumina aprinsa,sau mai bine nu dormi noaptea mai ales ca e vara.Dormi in timpul zilei si stai treaz noaptea.Orice ai face ai grija...Tre sa plec.Sall.
Si spunand astea Sebi da mana cu Cristi,lasandu-l singur in gandurile lui,privind tacut catre apusul soarelui.
-------------
Ar parea mai interesanta daca ar fi sadica povestea.Da dinamizm si suspans textului ;).Continuati...va rog
E, nu chiar sadica dar ceva horror sau thriller!

[mns]

Puteti sa scrieti o poveste doar voi. Nu trebuie neaparat sa o continue cineva. Sper sa-mi fac si eu timp pentru ceva bolnav. :D

[sunshine_claus]

Uneori se mai intampla sa raman in pana de idei, si atunci cer continuare de la altcineva. Plus ca acum povestea merge pe doua scenarii diferite. Finalul este diferit cred eu. Acum nu prea am timp, dar sper ca mai tarziu sa mai fac un episod. Oricum as vrea sa ma ajute cineva, sa imi dea o idee cum sa leg de urmatoarea intalnire cu Anya. Nu stiu aici. So help. Macar 2 propozitii. Stiu ce o sa se intampple in intalnire, dar nu stiu cum se leg episoadele. :)

[Mihnea912]

Intr-o seara parintii lui Cristi sunt plecati.Acesta se joaca la calculator dar dintr-o data cade curentrul.Orbecaind prin casa baiatul nu reuseste sa gaseasca lanterna,asa ca se multumeste cu o lumanare.O aprinde si sta in intunerica pret de 10 minute.Dar simte un vant rece.Focul se misca salbatic cand ,dintr-o data ,se stinge.Ramas in bezna,Cristi aude o voce.E vocea Anyei.

Sper ca e buna ideea sunshine_claus. ;) Msn eu scriu sa fie continuata povesta ca poate mai scrie cineva sau mai revin eu sa continui cand mai am idei.Chiar si asa daca ar fi sa o scriu pe toata ar lua 5-6 ore.

[sunshine_claus]

Intr-o zi cand parintii lui sunt la serviciu, Cristi se juca la calculator. Dintr-o data calculatorul se stinge dar se reaprinde imediat. Simte un curent rece in camera. Se intoarce si o vede pe Anya.
-Te-am speriat?
-Nu acum nu ma mai sperii. Te-am asteptat.
-Stiu dar ma temeam sa nu ma descopere cineva. Vrei sa ma ajuti?
-Cel putin o sa incerc. Spune-mi ce s-a intamplat.
-Nu stiu prea bine. Ma intorceam de la scoala. Si am vazut-o pe mama pe partea cealalta a strazii. Am strigat-o dar nu m-a auzit. Atunci am alergat catre ea. Am traversat strada repede, si am simtit cum ma loveste ceva. Asta e tot ce imi amintesc.
-Cum te cheama in afara de Anya? Cum ii chema pe parintii tai?
-Stanescu. Locuiam in Brasov, dar ne mutasem de curand aici.
-Cand s-a intamplat accidentul?
-Nu stiu cat timp a trecut. Pentru mine parca a trecut o zi.
-Stai sa caut sa vad ce pot gasi.
Cristi intra repede pe internet si pune numele Anyei in modulul de cautare. Gaseste povestea tragica a unei fete care murise sub ochii mamei sale, in drum spre spital. Intr-adevar, fata a traversat strada fara sa se asigure si fusese lovita in plin de o masina. Totul se intamplase in urma cu 5 ani. Dupa accident parintii vandusera casa si s-au mutat inapoi in Brasov.
Cristi ii spune ce a gasit. Anya incepe sa planga.
-Nu am stiut, nu m-am uitat.
-Mama ta te auzise. S-a intors chiar in secunda in care te lovea masina. Imi pare rau.
-S-au intors in Brasov. Ne mutasem in Bucuresti pentru ca eu imi doream sa studiez aici.
-Acum ce o sa faci? Vrei sa te duci sa ii vezi?
-Nu stiu daca are rost. Ei o sa ma poata vedea?
-Nu stiu.
-Vino cu mine.... Poate o sa ma poti ajuta daca ei nu ma vad.
-De ce eu? De ce m-ai ales tocmai pe mine? Eu nici macar nu credeam in fantome.
-Pentru ca tu stai acum in camera mea, in casa mea. Si pentru ca nu ti-a fost frica. Vii cu mine?
-Si ce le spun parintilor mei?
-Nu ai nici un prieten in Brasov? Spune-le ca te duci la cineva.
-Am un verisor care s-a transferat cu serviciul acolo acum 7 ani. O sa creada ce sunt nebun cand ii povestesc. Stai sa il sun sa ma invit la el.
Cristi pune mana pe telefon si il suna pe Alex, verisorul lui. Ii spune ca ii e dor de el si are si putina treaba prin Brasov. Alex e incantat, nu se mai vazusera de 5 ani. Vorbeau la telefon cam o data pe luna.
-Sigur ca te gazduiesc. Vino cand vrei tu. Te astept.
Seara Cristi le spune parintilor ca vrea sa se duca in Brasov. Vacanta e pe terminate si vrea sa profite de ultimele zile sa se relaxeze, si sa il vada si pe Alex. Se hotaraste sa plece chiar a doua zi.In camera, gaseste un biletel langa calculator "Multumesc. Anya"
A doua zi in tren Cristi nu se gandea decat la ce o sa le spuna parintilor Anyei. O sa il creada nebun?
In gara il astepta Alex. Aproape sa nu se mai recunoasca. Il duce la el acasa si il intreaba cu ce treaba e prin Brasov.
-Daca o sa iti spun, zici ca sunt nebun. Cristi ii povesteste pe scurt ce s-a intamplat, si de ce e aici.
-Nu stiu daca sa te cred sau nu.
-Ai auzit de accident? Sau macar de familia Stanescu?
-Da. El lucreaza chiar cu mine. O cunosc si pe sotia lui.Mi-au povestit ce s-a intamplat. Am aflat din greseala, l-am auzit vorbind cu sotia la telefon. Atunci mi-a spus. Nici acum nu pot accepta moartea ei. O asteapta sa vina oricand.
-Am citit putin despre spirite. Se spune ca atunci cand nu sunt lasate sa isi gaseasca locul, sau cand mai au treburi neterminate in lumea noastra, se tot intorc.
-Cred ca asta s-a intamplat si in cazul tau.
Brusc in camera se face racoare, si Anya apare in fata lui Cristi. Alex nu o poate vedea dar totusi ii simte prezenta.
-Multumesc ca ai venit pana aici pentru mine. Mirat Alex isi da seama ca o poate auzi si el, dar nu o poate totusi vedea.
-Ea e? Anya?
-Da. O poti auzi?
-Da. Spune-i ce ai aflat.
-I-am gasit pe parintii tai. Tatal tau lucreaza cu Alex, verisorul meu. Mergem maine seara la ei?
-Ramane stabilit.spune Alex. O sa merg cu tine, nu cumva sa zica ca esti nebun. Totusi nu le poti spune brusc: Eu sunt Cristi si vorbesc cu fata voastra. O sa creada ca iti bati joc de ei.
-Stiu. Ma poti ajuta?
-O sa incerc. Nu ii spun eu maine la serviciu. II spun ca o sa vin seara pe la ei cu tine.
-Asa e cel mai bine.
A doua seara, Cristi si Alex s-au dus la parintii Anyei. Nici unul nu stia ce sa spuna. Cristi a ramas mut cand a intrat in casa. Era ca un fel de templu pentru fetita lor. Cristi, profund miscat, ii intreba despre Anya. Mama fetei incepe sa planga si ii povesteste ce s-a intamplat atunci.
-Era singurul nostru copil, adauga si tatal. O iubeam enorm.
Cristi isi face curaj si le spune ce s-a intamplat, care e motivul vizitel lui. Ambii parinti sunt socati. Plang amandoi in hohote.
-Sper ca nu credeti ca sunt nebun sau imi bat joc de voi. Dar Anya va cauta.
-Te credem. Asteptam o veste de la ea. Eram sigura ca nu o sa ne paraseasca. E aici?
-Nu, nu inca. Nu stiu ce s-a intamplat. Nu a aparut toata ziua. Poate ii e teama. Ganditi-va la ea, poate asa o sa vina. Chemati-o.
Dupa cateva secunde de liniste, se simte un curent usor. Toti o vad pe Anya.
-Arata exact ca in ziua cand am pierdut-o. Parca acum se pregateste sa plece la scoala.
-Mama!!! Imi pare rau. Anya nu poate sa spuna mai mult. Incepe si ea sa planga.
Cristi si Alex se ridica si se duc mai departe. Ii lasa singuri sa vorbesca, sa isi povesteasca. Dupa aprope 10 minute Anya se apropie usor de Cristi.
-Multumesc frumos pentru ajutor. Nu stiu ce m-as fi facut fara tine. As fi bantuit poate in nestire inca cativa ani.
-Cu multa placere.
Parintii Anyei se apropie de cei doi.
-Va multumim ca ati venit. Inseamna foarte mult pentru noi. A fost un gest de mare curaj, mai ales din partea ta Cristi sa vii sa ne povestesti toate astea.
-Nu e nici o problema. Dar nu vreau sa devin mesagerul spiritelor.
Toti incep sa rada. Cristi si Alex mai stau putin si apoi se pregatesc de plecare.
-Ce o sa faci acum? O intreaba Cristi pe Anya.
-Raman aici. E locul meu.
Dupa aceasta intalnire cei doi verisori simt ca cuvintele sunt de prisos. Se intorc in liniste acasa. Cristi mai ramane cateva zile in Brasov, ii mai viziteaza pe parintii Anyei o data in seara dinaintea plecarii. Anya venea in fiecare seara sa ii vada. In casa se simte alt aer, nu mai e la fel de trista ca in seara venirii lor aici pentru prima oara.
Intors acasa, Cristi nu povesteste nimanui nimic. Alex ii promisese ca totul va ramane intre ei. Viata lui Cristi reintra in normal. Totusi uneori ii simte lipsa Anyei. Ii este chiar dor de ea. Din cand in cand mai vorbeste la telefon cu parintii Anyei. Ii sunt recunoscatori, le-a schimbat viata.
END OF STORY.
Va multumesc pentru aplauze. Autografele mai tarziu.:p
PS. Ma scuzati daca mai sunt greseli de ortografie, eram mult prea prinsa de poveste, ideile veneau mult prea repede. Pe saptamana viitoare ma gandesc la altceva.
PS. Daca o publicati vreau drepturi de autor. :P

[RF7]

Superba poveste BRAVO!

[sunshine_claus]

Multumesc. Acum compun povestea doi. O sa fie mai spooky. Dar mai veniti si voi cu povesti.

[little_foot]

Bravo ma. Esti piesa. Ti-am zis eu ca le ai cu scrisul...tu nimic: Batman, Batman. O sa ma gandesc si eu la ceva sa vad daca pot sa te fac in idei. Pana atunci mucles in zona asta din partea mea.:p :coco:

[sunshine_claus]

O noua poveste. Sa ii spune Vacanta de cosmar.

Era o seara ca oricare alta. Sau cel putin asa credeau ei. Pentru ca tot ce a urmat a facut ca acea seara sa le schimbe vietile pentru totdeauna.
Iarna, zapada, viscol. Erau cu totii la munte, in vacanta. 6 prieteni care isi spusesera ca aceasta vacanta va fi cea mai frumoasa de pana acum.
Anca si Andrei erau impreuna de 1 an. Isi alesesera sa serbeze prima aniversare la munte cu cei mai apropiati prieteni Mihai si Elena (si ei un cuplu de cateva luni) si Corina si Remus. Corina si Remus se placeau dar timiditatea ii impiedicase pana acum sa inceapa o relatie. Anca, Andrei, Mihai si Elena planuisera sa ii faca pe cei doi sa-si marturiseasca sentimentele.
Au inchiriat o cabana la munte si au plecat. 10 zile departe de serviciu, de probleme, de agitatia orasului. Cabana era mai retrasa dar exact asta si-au si dorit. Nu aveau "vecini" care sa le reproseze ca muzica era prea tare, sau ca sunt prea galagiosi. Erau doar ei cu ei. Oare?
Au ajuns in timpul pranzului, iar dupa-amiaza a inceput sa ninga. La inceput usor, apoi din ce in ce mai tare pana s-a transformat in viscol. Totusi ei nu isi faceau griji. Au ajuns, ce se poate intampla acum?
Planul si-l facusera inca de acasa. erau 3 camere si 6 persoane. Trebuia sa se lege ceva intre Corina si Remus, spera restul. Protestele erau de prisos acum. Nu mai putea fi schimbat nimic.
Corina s-a indreptat catre camera ei mai devreme decat ceilalti. Era obosita. Uricand scarile inca mai auzea rasul prietinilor ei.
trecand pe langa camera Ancai aude voci inauntru. deschide usa crezand ca este televizorul, dar este izbita cu putere de "ceva". Cand se trezeste, era inconjurata de prietenii ei:
-Ce s-a intamplat? De ce ai lesinat?
-Nu stiu. Probabil sunt foarte obosita.
toti se duc la culcare si incidentul este uitat.
A doua zi au observat ca sunt rupti de lume. Ninsoarea si viscolul din timpul noptii le blocasera drumul catre oras. Corina era mai obosita decat de obicei. Avea cearcane adanci in jurul ochilor si era foarte palida. La inceput nimeni nu s-a ingrijorat foarte tare, dar vazand de abia mananca si nu vorbeste cu nimeni, Anca si Elena se hotarasc sa stea de vorba cu ea.
-Corina, esti suparata pe noi pentru ca am aranjat sa stai in camera cu Remus?
-Nu, nu sunt suparata.
-S-a intamplat ceva noaptea trecuta, ceva ce te-a deranjat? Remus ti-a facut ceva?
-Nu, nu s-a intamplat nimic. Va rog lasati-ma in pace.
Nervoasa, Corina se inchide in camera ei. Anca si Elena se hotarasc sa vorbeasca si cu baietii. Ceva se intamplase cu prietena lor si nu intelegeau ce. Remus nu stia nimic, nu se intamplase nimic deosebit noaptea trecuta, care sa o deranjeze pe fata. Toti erau acum ingrijorati. Ziua se scurse intr-o atmosfera apasatoare, toti erau tacuti. Corina era mai bine acum, dar se vedea clar ca o tulbura ceva. Nici macar nu aveau cum sa se plimbe prin oras, erau prizonieri in aceasta casa. Incepeau sa regrete ca venisera tocmai aici.
Seara atmosfera se mai relaxase. Corina era bine dispusa, toti isi recapatasera veselia si entuziasmul de la venire. Dar in timp ce toti erau jos in living la etaj din camera Ancai se auzi un strigat urmat de un ras sacadat. toti au ramas cu rasuflarea taiata, pret de cateva secunde. Apoi curentul s-a intrerupt brusc. Era bezna. Mihai avea o bricheta la el si au aprins cateva lumanari.
In semiintunericul din camera au vazut o umbra apropiindu-se de Corina si atangandu-i mana. Apoi umbra a disparut si totul a revenit la normal. Cand s-a aprins din nou lumina, toti erau palizi, se uitau unii la altii fara sa isi mai aminteasca nimic. Corina era lesinata pe canapea. Incercand sa o trezeasca observa ca pe mana ei e un semn, ca o arsura. Incet fata isi revine si semnul de pe mana dispare. Corina era foarte ametita. O duc in pat si Remus ramane cu ea in camera. Toti se duc in camerele lor, fara sa indrazneasca sa intrebe ceva. Se vedea in ochii lor ca toti au vazut. Nimeni nu mai spunea un cuvant. Toti voiau sa stie ce se intamplase dar se temeau de raspuns. Au adormit cu gandul la ziua de maine. Ce se va intampla. Si nenorocita asta de cabana e atat de departe de oras, zapada i-a facut prizonieri aici. E prea liniste.
-----------------
Copntinuare mai tarziu sau maine. Va tin putin in suspans. Mihnea astept finalul povestii tale. Hai ca le printez poate reusim sa facem o carticica, sau sa le publicam undeva.

[RF7]

Superb poate daca o sa am putin mai mult timp liber o sa fac si eu ceva scurt :D

[sunshine_claus]

Din pacate acest thread a intrat putin in coma. O sa incerc resuscitarea lui prin continuarea povestii mele. imi mai testez asa si imaginatia. Din pacate nu am mai avut timp liber, iar multi altii care se laudau ca o sa scrie si ei nu s-au tinut de cuvant. Eu speram sa scoatem si o revistuta cu povestile noastre.
******
A doua zi s-au trezit toti de dimineata. Nu avea nici unul prea mult chef de distractie. Corina se simtea rau, era palida iar semnul de pe mana era acum ca o cicatrice veche. Orice incercare de a parasi cabana si a incerca sa se duca in oras s-a dovedit sortita esecului. Toata natura era impotriva lor, erau prizonierii propriului lor vis. S-au hotarat ca pe cat posibil sa ramana tot timpul impreuna. Sa doarma toti in living care era destul de mare. Mai ales Corina sa nu fie lasata singura nici o secunda. deja isi faceau griji pentru viata ei. Avea momente cand parea rupta de ce o inconjoara.
Ziua s-a scurs fara evenimente importante. Noaptea s-a facut simtita prin urletele lupilor care pareau ca se afla la usa. Au aprins de la inceput lumanari ca sa nu mai aiba probleme cu lumina ca in seara trecuta. il asteptau din nou pe musafir, doar ca acum erau pregatiti. Cel putin asa credeau ei. Dupa 2-3 ore tensionate, ce asteptau s-a intamplat. Dar nu erau deloc pregatiti de ce a urmat. Musafirul nu a venit singur ci insotit. Acum nu s-a limitat doar in a aparea si a o atinge pe Corina. Un ras sinistru i-a facut pe toti sa inghete.
-Impresionant. Ati venit toti aici. Era tot ce imi doream. Acum sunteti ai mei....Vad ca v-a pierit la toti curajul. Nu vreti sa stiti cine sunt? Va spun eu...Aceasta frumoasa cabana imi apartine. Credeam ca o sa o pierd definitiv, dar am primit cel mai frumos cadou. Pe voi. Acum o sa traiesc linistit.
-Ce vrei de la noi?
-Nu vreau nimic de la voi. Va vreau pe voi. Prietena voastra e a mea acum. Nu aveti cum sa luptati impotriva mea.
-Ce esti tu?
-Nu sunt fantoma, daca asta te gandesti. Sunt real. Si prietenii mei sunt reali.
Toti au inceput sa rada si au disparut.

[RF7]

eu nu am promis chiar daca ma tenteaza dar daca scoatem aceasta revistuta cine o va tiparii sau cum sa zic ?:D

[sunshine_claus]

Nu ai promis dar ai zis ca incerci. Si multa lume a zis ca incearca. Poate chiar o sa fie ceva frumos. De publicat ne interesam sa vedem la o tipografie cat ne ia. Si le putem vinde.;) Scoatem bani. Ne imbogatim.
*****
Acum toti sunt inspaimantati. Cum adica ii vrea pe ei? Pe masura ce minutele trec Corina incepe sa isi revina. Pare ca se simte din ce in ce mai bine. Dar parca ceva e schimbat la ea, in modul ei de a se purta de a vorbi.
Dimineata parca nu mai vine. Anca se uita la ceas. E 7 dimineata dar afara e la fel de intuneric. Corina si-a revenit complet acum. De bucurie ca isi vad prietena sanatoasa omit anumite modificari in comportamentul ei. E putin aiurita, parca nu isi mai aminteste cum sa se poarte. Uneori e chiar agresiva. Dar ei sunt acum preocupati de vizita primita si sunt mult prea fericiti ca s-a vindecat ca sa observe sau sa se ingrijoreze de comportamentul ei.
In timp ce incercau sa faca planuri de plecare ceva ciudat s-a intamplat. Corina respingea ideea plecarii de la cabana. Incerca sa ii convinga sa ramana momentan aici, in pustietatea asta.
-De ce nu vrei sa plecam? Te impotrivesti oricarui plan al nostru de a parasi acest loc sinistru.
-Cum sa plecam acum??? Mai avem cateva zile de distractie.... E pacat sa plecam...
-Asta numesti tu distractie???? Suntem prizonieri aici.
-Acum prietena voastra e a mea. V-am spus...S-a auzit din spatele lor.
-Cum adica???
Corina se ridica si se apropie de musafir.
-Ai venit....
-Da m-am tinut de cuvant. Acum e randul tau sa te tii de cuvant. Vrei sa ni te alaturi?
-Mai lasa-ma sa ma gandesc.
-Nu ai la ce. Ori cu noi ori impotriva noastra. Acum sti prea multe ca sa te lase sa pleci ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Daca nu ni te alaturi sti ce trebuie sa facem. Si nu pot sa ii opresc.
-Te rog mai da-mi o zi. Te iubesc si vreau sa fim impreuna. Dar nu stiu.....sunt multe la care trebuie sa ma gandesc.
-Bine. Cum vrei tu. Ca sa vezi ca si eu te iubesc iti mai las o zi. Si dispare.
-Corina nu pot sa cred. Cine e EL?
-Il cheama (sa imi spuna cineva un nume care sa aiba un impact puternic si sa arate o personalitate puternica).
-Cum adica il iubesti? Ai innebunit??
-Da il iubesc. Ce e rau in asta?
-Explica-ne..spune-ne mai multe. Mai sunt?
-Nu va pot spune mai multe. Le-am jurat.
Corina pleca din living in camera ei.
-Trebuie sa facem ceva. Asta nu e prietena noastra. Nu e Corina pe care o cunostem noi.
****
Hai ca mai am treaba. Va pup

[RF7]

mdea... ne imbogatim hai ca acum serios o sa incerc ceva apropo da-mi un id de messenger sa mai vorbim :P

ps ok ba labele jos da vezi labele jos zici la alticineva sht (cel cu reputatia)

[DFA1]

Sunshine_class îmi plac mult poveştile tale, ai o imaginaţie pe placul meu. Nu vrei să continui povestea? Că a rămas în cumpănă şi pare f. f. interesantă.

[RF7]

sunshine termin-o tu pe asta si apoi incepem alta noua

[gianni]

Alene vantul sufla peste intunericul de afara...
Sunetele tastelor rasuna vag in linistea ce ma inconjoara. Intorc privirea catre fereastra uitata deschisa si gandul imi porneste aiurea prin galaxia mintii. Mobila veche ce ma inconjoara pare desprinsa din amintirea bunicii, iar tabloul acela vechi, ce pastreaza o imagine candva frumoasa ma adoarme incet. Cu un zgomot abia perceptibil, fereastra se inchide usor, iar vantul sufla in alte amintiri. Sunt singur in camera veche si mainile se joaca pe tasatura, cautand un raspuns ce nu o sa vina niciodata. Scrinul batran ce adaposteste partiturile unor compozitori celebri si urmele de praf zgariate de inghetatele urme al e trecerii unor vietati demult disparute ma atrage ca un magnet. Ma intreb cum de ajuns computerul acesta intr-un astfel de loc. Se potriveste ca nuca in perete!
Scanunele vechi, dar bine intretinute, patul acesta cu alura de lada mortuara si asternuturile sale de o culoare indefinita, oglinda ce ma priveste cu o mutra de semnul intrebarii... Ce caut eu in aceste locuri? De ce am ales acest hotel batran si vechi ca o sticla de vin din podgoriiile disparutei crame regale?
Ma ridic de pe scaun si parchetul incepe sa scartie, asemenea unui arcus pe-o coarda dezacordata...zdrang-zdrang-zdrang.
Foamea isi cere drepturile; ea niciodata nu este in greva.Ma indrept catre fereastra ce ascunde intunericul de afara. Privesc catre luminile ascunse ale acestui mic orasel de provincie, ce zambesc tainic, indemnandu-ma sa le urmez...

Continuarea maine!
Din nou felicitari Sunshine!
Cum va place povestea mea?

[DFA1]

e a naibii de misterioasa, lasi foarte mult de imprevizibil. Keep up the good work ;)

[gianni]

Mda, asa sunt eu! Cum am ceva timp liber o sa incerc sa dezvolt ideea!Multumesc de incurajare!

[sunshine_claus]

Hai mosule sa te vedem. mult succes.

[gianni]

Cand scriam randurile de mai sus, era tarziu, singur la birou si atmosfera era destul de apasatoare. De multe ori ma surprind uitandu-ma ca nu cumva sa fie si "altcineva" pe acolo. Si asta este doar o sechela a vizionarii filmelor horror.
Cat priveste povestea, cu siguranta o sa aiba o continuare! Sper sa va placa! In general tot ceea ce scriu este o descriere a ceea ce se petrece in mintea mea la momentul respectiv!

[gianni]

Hei, hai sa continuam ceea ce am inceput!

"La naiba! Gandurile imi zboara aiurea prin mintea asta ravasita de atat de multe ganduri tampite. Cine naiba m-o fi pus sa vin la pensiunea asta nenorocita si plina de praf? Si careia ii mai spune "hotel"! Si creierul asta parca nu mai vrea sa functioneze? Ce naiba s-o fi intamplat atunci? De ce nu-mi pot aminti nimic?
Offf! Rasuflu cu greutate, iar inima imi bate puternic. Dar mai puternica este foamea asta blestemata care-mi gatuie stomacul. Intunericul de fara este mai putin negru decat cel din mintea mea. Valul uitarii, "binecuvantarea creierului", cum spune doctorul meu, imi acopera gandurile. Privirea mi se abate din nou asupra ecranului computerului. Lungul sir de caractere se inlantuie pe retina mea. Lumina albastruie ma invaluie cu o caldura intriganta. De ce am uitat? De ce nu-mi pot aduce aminte? Ce s-a intamplat atunci? De ce imi este teama sa-mi amintesc? IMI ESTE TEAMA SA-MI AMINTESC!..."

Continuarea data viitoare.Totul este la prima redactare. Pana atunci incercati sa continuati ceea ce ati inceput.
Claudia, tu esti cea care de ocupi de colectarea datelor, nu-i asa?
Eu, in povestirea mea, intentionez sa folosesc si numele voastre. Astept voluntari!

[mns]

Parca ai un talent de scriitor, e ca si cum ai icti o carte. Ma refer aici la povestea postata la inceputul acestei pagini. Foarte multa atentie la detalii si la atmosfera. :D

[gianni]

Multumesc Daniel. Din pacate nu am timp sa fac ceea ce-mi place atat de mult. Dar o sa ma straduiesc sa fie cat mai bine!
Esti invitatul nostru pentru a scrie si tu o poveste! ( In afara celei numite Fifa Romania).

[Varaloi]

Absolut superb gianni. Ar trebui sa-ti aloci mai mult timp scrisului...

[sunshine_claus]

continui si eu povestea mea
__________________
Corina s-a dus in camera ei si a inceput sa planga. Isi ia jurnalul si incepe sa scrie. "E foarte complicat. Nu stiu cum sa fac. Imi este frica. Vreau sa imi salvez prietenii macar. Eu nu mai am scapare. Dar daca descopera ce am de gand si ii omoara si pe ei. Tot ce imi ramane e speranta. Sa sper ca vom reusi. Cui sa spun ce se intampla? Ei aud tot. Vladimir aude tot." Usa se deschide brusc.
-Ce faci? Ai innebunit? Remus devine chiar agresiv. Cum sa il iubesti pe monstrul ala? Eu te iubesc sincer.
-Remus, te rog....Nu pot sa iti spun mai mult. Lasa-ma pe mine. Incercati sa va salvati voi. Eu nu mai am cum. Asculta-ma!!!! Fa-o pentru ceilalti. Fa-o pentru tine. Si poate chiar pentru mine. Nu vreau ca sacrificiul meu sa fie in zadar.
-Despre ce vorbesti aici? Ce sacrificiu? Te rog, spune-mi ceva.
-Nu pot! Intelege-ma.
Remus pleca nelinistit din camera. In living toti,il asteptau nerabdatori.
-Ce ai vorbit cu ea?
-Nu inteleg. Vorbeste de un sacrificiupe care il face pentru noi. Dar ii este frica sa spuna mai mult. Cred ca trebuie sa fim alaturi de ea, sa o protejam.
-Sunt de acord cu tine.Ce facea cand ai plecat de la ea?
-Plangea. E dezarmant sa vad ca nu o pot ajuta. Cred ca o ameninta cumva. Dar nu stiu cum.
-Stiu eu cum putem afla. Corina tine un jurnal. Nu e chiar corect ce propun dar nu vad alta solutie. Trebuie sa ii citim jurnalul. Poate a scris ceva acol. Stiu ca acolo scrie tot, tot ce considera important.
-Putem incerca. Eu o sa o chem in living sa stam de vorba. Sunt prietena ei cea mai buna. Eu si Elena stam cu ea in timp ce voi cautati jurnalul.
-Suntem toti de acord, da? Alina, tu te duci sus la ea si o chemi aici. Noi asteptam sa coboare si mergem in camera ei.
Planul lor a functionat. Corina nu a banuit nimic si a coborat.Cautand prin sertare au gasit jurnalul Corinei.. Ce au citit acolo parea desprins dintr-un film horror.
"Am ajuns la cabana. Cu toate ca ma bucur ca am venit, calatoria asta ma sperie. Nu stiu de ce dar am un presentiment ciudat in legatura cu toata povestea astea. Iar cabana ma sperie. E prea departe de orice forma de civilizatie. Cobor acum sa mancam. Sa speram ca totul va fi bine."
"Nu inteleg ce s-a intamplat aseara. Cand am urcat sa ma duc la culcare, din camera Alinei am auzit voci. Nu puteam intelege ce spun, era parca intr-o alta limba. Cand am intrat in camera, am vazut 3 sau 4 barbati stand de vorba. Unul dintre ei a facut un gest si usa s-a inchis in fata mea, lovindu-ma. Nu imi mai amintesc nimic dupa. Cred ca am lesinat. Cand mi-am revenit erau toti prietenii mei langa mine. Am preferat sa nu le povestesc nimic inca. Speram sa mi se fi parut din cauza oboselii. Dar noaptea a fost foarte agitata pentru mine. Nu am putut sa dorm si am coborat sa nu il trezesc pe Remus. E atat de dragut. Il iubesc. In living m-am intalnit cu unul dintre barbatiipe care ii vazusem in camera Alinei. Privirea lui m-a hipnotizat de cum l-am vazut. Nu am putut sa schitez nici cel mai mic gest de protestest, nici un tipat. S-a apropiat de mine si a inceput sa soptesca ceva. Mi-a spus sa il urmez. Nu ma puteam impotrivi. Imi era atat de frica, dar ce puteam face??? O parte a peretelui era data la o parte ca o usa secreta. Am intrat si am mers pe un coridor ingust si prost iluminat. Dupa cateva sute de metri am intr-o camera mare, bine luminata si incalzita. In jurul camerei erau multe scaune de aceeasi marime, doar unul era mai mare. Era tronul lui Vladimir, seful lor. Mi-a spus ca sunt membrii ai unui cult care prin meditatie, autocontrol au ajuns sa traiasca peste 300 de ani. La fiecare 50 de ani au nevoie ca un copil sa se nasca, un copil al lui Vladimir. Eram hipnotizata. Mi-a dat sa beau ceva si m-a dus intr-o camera care semana cu un dormitor."
__________________
Mai continui maine ca nu mai stiu ce sa spun.:(

[gianni]

Bravo, Claudia! Ar trebui sa facem cumva ca povestile sa nu mai fie fragmentate, pentru ca multi poate n-au citit posturiel precedente si uneori nu inteleg ceea ce se intampla.
Imi place ideea ta: un amestec de Twin Peaks si poveste moderna!
Cat despre mine: este destul de greu sa scriu, fiindca, din pacate, am multe treburi de rezolvat pe la birou.
Dar o sa fac tot posibilul sa-mi duc la bun sfarsit povestea. Numai sa nu o lungesc prea mult.

[sunshine_claus]

Exista si week-end-ul. Nu cred ca si atunci te duci la birou . Dar hai sa continui povestea mea. Sa vad ce mai imi trece prin cap:
____________________
Cei trei erau socati de ceea ce citeau.
-Nu pot sa cred cate s-au intamplat sub ochii nostri! Nu stiu daca sa continuam sau nu. Mai e foarte putin!
Dupa ce au terminat de citit jurnalul au coborat in living. Fetele erau toate triste. Corina plansese, le spusese adevarul prietenelor ei. Era insarcinata (nu am avut alta idee :( si acum Vladimir ii promisese ca ii elibereaza pe prietenii ei. Trebuia sa continue cu aceasta minciuna. Trebuia sa se prefaca ca il iubeste macar pana cand plecau prietenii ei si erau in siguranta. Vladimir nu avea putere decat aici. Vladimir o presa sa se casatoreasca cu el. Incerca sa amane momentul, dar isi dadea seama ca nu existau variante.Trebuia sa accepte casatoria cu Vladimir. Incerca doar sa amane pana dupa plecarea prietenilor ei. Acum erau hotarati sa fie alaturi de ea. Poate chiar sa gaseasca o solutie. Erau hotarati sa nu plece fara Corina. Sa nu o paraseasca.
-Stiu!!!Daca il omoram pe Vladimir sau cum il cheama?!?! Crezi ca se poate?
-Da, poate fi omorat. Dar nu stiu daca o sa reusim. Toti il pazesc atat de bine.
-Am un plan. Daca eu ma prefac indragostita de el? Si in timp ce eu il tin ocupat, voi il omorati?
-E un plan minunat Anca...
-Nu. E foarte riscant. Mai mult decat atat nu cred ca va functiona. Eu o sa ii dau copilul pe care si-l doreste atat. Nu va fi interesat de tine.
-Eu zic sa incercam. Cum intram in ascunzatoarea lor?
-Ati innebunit cu totii. Nu vreau sa va risc si voua vietile.
-Nu intelegi ca nu te lasam aici?! daca tu ramai ramanem toti. Sau vii cu noi.
-O sa va omoare.
-Nu o sa reuseasca. Ai zis ca e o usa secreta in living nu? Perfect. Hai sa o cautam. Dupa ce o gasim, Anca tu mergi pana la el. Eu si Remus o sa te urmam fara sa ne vada si il omoram. Mihai tu ramai cu Elena si Corina. Acum hai sa cautam usa aia.
In cele din urma au gasit usa, si Anca s-a dus sa il caute pe Vladimir. Sperau toti sa ii distraga atentia numai atat cat sa il omoare. Dar din pacate, asa cum ii avertizaze Corina, Vladimir nu era singur. Nu aveau cum sa lupte cu 10 barbati. Anca a reusit totusi sa vorbeasca cu Vladimir. Se prefacea indragostita de el de cand l-a vazut serile trecute cand o vizitase pe Corina. Din fericire pe Remus si Andrei nu ii vazuse nimeni. Trebuia sa il atraga in casa singur. Dar cum?!? Sa riste in continuare si sa continue cu planul lor. Sa o puna pe Corina sa il ademeneasca?!

[gianni]

Nu merg la birou, dar nici nu folosesc Net-ul in week-end. Intelegere intre mine si prietena mea! O sa revin si eu cu o continuare!

[gianni]

" Mda... Sa-mi amintesc despre viata mea nefericita? Despre dorinta aceea necontrolabila de a distruge totul in jurul meu, de a vedea suferinta, durere, groaza celor terorizati de mine? Despre toate acele priviri infricosate, de ochii aceia atat de diferiti prin culoarea lor, dar atat de comuni prin expresia fricii groaznice ce faceau pupilele sa se dilate intr-un mod nefiresc? IMI PLACE SA UCID OAMENI!"...
Continuarea cat de curand!

[sunshine_claus]

S-au hotarat sa incerce sa fuga in noaptea urmatoare. Era destul de riscant daca ii prindeau dar nu era corect sa o forteze pe Corina sa il ademeneasca iar ei sa incerce sa il omoare. Asa cum spusese Corina era nemuritor. Nu stiau ce sanse aveau in planul lor de al ucide. Nu o sa isi stranga bagajele ca sa nu banuiasca nimeni nimic in cazul in care erau spionati. Plecau asa cum erau. Ninsoarea se potolise si puteau pleca cu masina. Sau macar puteau incerca.
In timpul zilei au incercat sa se poarte normal, sa nu atraga atentia asupra lor. S-au dus in camere ca de obicei stabilind ca ora de intalnire 2 dimineata. Totul a mers conform planului si la 2 s-au intalnit in living. Fara lumini aprinse, fara zgomote, fara nimic care ar putea trezi pe cei care ii tineau prizonieri. Prizonieri ai propriului lor vis. Dar ceva neprevazut s-a intamplat, ceva la care nu se asteptau.


Si cum nu mai am inspiratie vad mai tarziu ce s-a intamplat.

[gianni]

O sa incerc sa fac ceva deosebit. Nu-mi place sa scriu doar pentru a scrie. Vreau sa transmit ceva, chiar daca este doar o povestire cu caracter restrans.
Vreau sa transmit felicitarile mele celor ce au avut curajul sa scrie in acest topic. Imaginatia denota nu numai inteligenta ci si o mare capacitate de transpunere in ceea ce povestesti!

[sunshine_claus]

Mica lor evadare a decurs usor, fara nici un incident. Parca prea usor, le-a trecut o secunda prin cap. Dar fericirea de a fi scapat din acel iad le-a alungat repede gandurile negre. Ajunsi acasa a doua zi dupa pranz, au dormit linistiti, fara vise, fara a mai fi nevoiti sa stea de veghe. Dupa o noapte de somn, au hotarat sa se adune toti sa ia o decizie in legatura cu ceea ce se intamplase.
-Propun sa nu povestim nimanui ceea ce s-a intamplat. Ne vor crede nebuni.
-Eu vreau sa renunt la acest copil. Nu cred ca am alta solutie. Stiu ca e copilul meu dar nu mi-l doresc.....
-O sa te sustinem indiferent de decizia ta. Eu stiu un cabinet bun, unde iti garanteaza profesionalism si discretie. O sa vin cu tine daca vrei.
-Multumesc. Poti sa faci o programare pentru maine?
-Ok nici o problema. Sun acum.
Dupa ce aceste detalii au fost puse la punct s-au hotarat sa nu mai vorbeasca despre acest subiect si sa il uite, sa il considere un vis urat. Dar ceea ce s-a intamplat a doua zi avea sa le demonstreze contrariul. Dupa ce a ajuns la cabinet Corina a inceput sa se simta rau. Au internat-o de urgenta sa ii urmareasca starea si sa descopere cauza starii ei. Si a primit o vizita neasteptata: Vladimir. El comunica telepatic cu copilul lui, din cauza asta se simtise Corina rau. Presimtind pericolul copilul il avertizase pe Vladimir, care sosise sa il salveze.

Trebuie sa vad cum continui de aici.

[gianni]

" Imi placea sa le urmaresc privirea, sa le simt zbaterea inimii, tremuratul corpului, sa traiesc alaturi de ei toate aceste clipe unice. Clipe unice pe care doar eu le ofeream. Eu, acest Dumnezeu al ultimelor lor clipe. Eu aveam puterea de a le lua viata. Sau de a le permite sa continue efemera lor existenta. Oare cati am trimis catre zari mai bune? Oare cati am eliberat de povara vietii? Eu sunt Eliberatorul! Eu sunt cel ce le-a dat o noua viata! Eu...eu nu sunt nebun! Nu, nu, nu! Nu sunt nebun! Asta imi spun ei mie! Nebunule! Esti un nebun!
Nu... voi sunteti nebunii! Voi, cei care treceti zilnic pe langa mine si va uitati ciudat la mine!Voi, cei care treceti prin viata si nu stiti de ce! Habar n-aveti de ce sunteti si de existati! M-AM SATURAT DE VOI!"
Gandurile imi zboara prin minte. Ma simt slabit. Obosit. Pierdut. Pierdut in lumea uitata a unui hotel prafuit si uitat de lume. Ca o umbra. Da, sunt ca o umbra pe un perete, mereu pe fuga, mereu dornica sa scape de stapanul ei. Mereu in cautarea eliberarii.
Ecranul palpaie usor. Litera cu litera cuvintele se aduna in propozitii, in fraze, in idei, in argumente, in sentinte. Oare cine este urmatorul?..."