legende

[sunshine_claus]

as dori sa incep acest topic. tocmai citeam despre legenda blestemului lui tutankamon. cine e interesat de topic???:D

[Sirius]

Blestemul lui Tutankhamon a fost întotdeauna una din legendele cele mai "over-rated". Fiecare faraon îşi punea câte un blestem pe mormânt, dar fiindcă cel a lui Tut era printre singurele care nu au fost jefuite, atunci evident că i s-a făcut promovare mai mare.

Cât despre evenimentele ciudate de la descoperirea sa, să nu uităm că Egiptul este o ţară africană, unde dacă nu eşti adaptat poţi foarte uşor să ai probleme. Mă refer aici la cum a murit lordul acela de la o muşcătură de ţânţar. Alte cauze ar mai fi ciupercile şi bacteriile care s-au dezvoltat acolo, stând sigilate câteva mii de ani. Va daţi seama că nu cel mai plăcut lucru să-l inhalezi.

Întotdeauna se vor întâmpla fenomene ciudate în lume şi cel mai uşor lucru este să le atribui spiritelor şi blestemelor.

[sunshine_claus]

fii atent la asta:
“Moartea se va napusti asupra celor ce deranjeaza somnul faraonilor”. Acestea au fost cuvintele inscriptionate in mormantul regelui Tutankhamon la Luxor, cand a fost deschis pentru prima data dupa 3000 de ani. Cel care a condus expeditia in Egipt pentru a descoperii mormantul lui Tutankhamon era un englez pe nume Carnarvon. Blestemul faraonului ii era bine cunoscut acestuia. Stia ce se intamplase cand o expeditie anterioara adusese un sarcofag al unui faraon inapoi in Anglia. La scurt timp dupa ce conducatorul expeditiei a obtinut sarcofagul si-a pierdut un brat cand arma sa a explodat. Apoi nava in care fusese trimis sarcofagul in Anglia a naufragiat. Apoi casa in care a fost tinut sarcofagul a ars. Dupa aceea cel care a fotografiat sarcofagul s-a impuscat.

Dupa 2 luni de la intrarea in mormantul lui Tutankhamon Carnarvon a murit. La 6 ani dupa ce acesta murise inca 12 persoane care faceau parte din echipa lui Carnarvon murisera.In anii ce au urmat, alti cativa oameni ce au avut legatura cu expeditia au murit.

Lista cea lunga cu morti a inceput in aprilie in 1923 cand Carnarvon s-a trezit in camera de hotel din Cairo simtindu-se rau.Pana cand a sosit fiul sau in camera de hotel, Carnarvon era deja inconstient. In acea noapte a si murit. Moartea sa s-a datorat unei muscaturi de tantar-muscatura identica cu cea de pe corpul mumificat al lui Tutankhamon(pe obraz).

Lista cu morti nu se oprea.Secretarul expeditiei Richard Bethell a fost gasit mort in patul sau . Radiologistul Archibald Reid, care a folosit razele X pe corpul lui Tutankhamon se plangea ca este epuizat..La scurt timp dupa intoarcerea sa in Anglia a murit.Arheologul Arthur Mace, care era unul din conducatorii expeditiei, a intrat brusc in coma si a murit ininte ca doctorii sa stabileasca diagnosticul. In 1930 doar doi din membrii echipei care au intrat in mormantul regelui mai erau in viata.

Blestemul faraonului avea efect si la jumatate de secol de la prima victima.In 1970, singurul supravietuitor al expeditiei, batranul Richard Adamson in varsta de 70 de ani, a dat un interviu la un post de televiziune.El a spus telespectatorilor ca nu crede in blestemul lui Tutankhamon.Dupa ce a plecat de la studioul de televiziune taxiul sau a fost implicat intr-un accident. Adamson a fost aruncat din masina pe strada unde avea sa fie ucis de o trasura. Era a treia oara cand cand a spus public ca nu crede in blestem. Prima oara sotia sa a murit la 48 de ore dupa aceasta remarca. A doua oara fiul sau si-a rupt coloana vertebrala intr-un accident de avion. Dupa a treia intamplare Adamson a zis: “pana acum am refuzat sa cred ca este vreo legatura intre blestem si ceea ce i s-a intamplat intamplat familiei mele.Dar acum am ceva dubii”.

In 1972 s-a ajuns la un acord ca tezaurul lui Tutankhamon din muzeul din Cairo sa fie dus la Muzeul din Londra pentru o expozitie.Transportul tezaurului a fost supravegheat de doctorul Gamal Mehrez care era directorul general al departamentului de antichitati al muzeului si raspundea de mumiile si comorile faraonilor.A spus:”Eu, mai mult ca oricare din aceasta lume am avut legatura cu mormintele si mumiile faraonilor.Si totusi sunt in viata.Nu cred nici o clipa in blestem”.

Tezaurul lui Tutankhamon a fost mutat de la muzeul din Cairo pe data de 3 februarie 1972. In acea zi doctoral Mehrez a murit subit.Avea 52 de ani.

[fredala2003]

dupa ce am citit mai sus , eu chiar cred ca exista blestemul asta !!! e incredibil cum au murit toti oamenii care au avut legatura cu mormantul lui tutankhamon !!

[Alex]

Din cate stiu eu este cel putin un supravietuitor ce a facut parte din acea expeditie, poate ma insel, dar asa imi aduc aminte!

[stephen]

Name Died Age Function Comment
Adamson, Richard 1980+ 81+ Guard who slept in tomb
Benedite, Georges 1926 69 Louvre representative Died of heat stroke
Bethell, Richard 1929 Carter's personal secretary Died in London
Breasted, James H. 1935 70 Univ. of Chicago archaeologist
Bruyere, Bernard 1965+ 80+
Burton, Harry 1939+ Photographer Highly involved in project
Callender, A. R. 1939 Assistant to Carter Present at all tomb procedures
Capart, Jean 1947 70 Belgian Archaeologist
Derry, Douglas 1969 87 Cairo University anatomist Analyzed Tut's mummy
Engelbach, Reginald 1946 58 Cairo Museum
Gardiner, Sir Alan 1963 84 Philologist Handled all written material in tomb
Hall, Lindsley F. 1939+ Draftsman Present at all tomb procedures
Hauser, Walter 1939+ Draftsman Present at all tomb procedures
Herbert, Lady Evelyn 1980 78 Daughter of Lord Carnarvon Entered tomb when opened
Kuentz, Charles 1939+
Lacau, Pierre 1965 92 Egyptologist Intimately involved - all operations
Lefebvre, Gustave 1957 78 Cairo Museum
Lucas, Alfred 1950+ 79 Chemist for Egypt Government
Lythgoe, A. M. 1934 66 Metropolitan Museum (NYC)
Mace, Arthur C. 1928 Metropolitan Museum (NYC)
Winlock, Herbert E. 1950 66 Metropolitan Museum (NYC)
Sheikh Hussein 1997 87 Kelly,tu probabil de asta stiai ca ar mai fi trait,si eu aveam senzatia asta,dar uite ca nu mai e de 10 ani .

O lista cu cei care au lucrat la mumie,sarcofag ,data si modul cum au murit.
Sursa:http://www.touregypt.net

Am uitat sa spun ca lista de mai sus se refera strict la alte persoane care au participat.Am exclus personajele importante.

[Ratonu]

Văd că mulţi au murit la vârste înaintate. Ştiţi, majoritatea oamenilor mor la un moment dat, indiferent dacă au fost sau nu în Egipt. :p

[Sirius]

Dar l-aţi uitat pe cel care a descoperit practic mormântul şi care a condus expediţia: Howard Carter. Acesta a trăit mult timp după aceea.

Apoi, muşcătura care l-a ucis pe Carvanon este de la o insectă foarte comună în Egipt. Şi dacă eşti sensibil...te-ai ars. Şi o mumie are carnea descompusă, mai rămâne doar forma din cauza fâşiilor. Atunci de unde s-a văzut că Tut are o muşcătură pe obraz?

În rest, sigur că unele coincidenţe ridică oareşce semne de întrebare, dar altfel nici nu ar fi atâta vâlvă. Dar rămân la părerea că majoritatea deceselor subite au fost datorită micro-organismelor care erau în mormânt şi pe lucrurile repsective. Cât despre celelalte, mai ciudate, întotdeauna firea umană a fost predispusă la invenţie şi găsirea de legături.

[RF7]

Ciudata chestie... sincer cred in aces blestem

[Sheghi_Danutzz]

pai mi se pare destul de interesant topicul asta dar mai veniti si cu alte legende ca de asta cu Tut am auzit si eu

[Omega]

Mie nu mi se pare ciudat deloc ca au murit, toti isi au sorocul intr-o zi si dupa cum a zis si Sirius, nu e prea benefic sa inhalezi acel aer tinand cont de bacteriile formate in decursul miilor de ani. Atunci nu prea se tinea cont de lucrurile astea si munca celor care sapau si care umblau la mormant nu era asa sigura, nu existau metode de protectie si de aceea a fost asa mediatizat Tutankhamon, fiindca moartea unora din cei ce au condus expeditia era inexplicabila pe vremea aceea, insa nu si in ziua de azi.

[little_foot]

De ce era inexplicabila moartea lor acum 70-80 de ani dar acum in plina explozie stiintifica nu mai este un semn de intrebare pentru ce s-a intamplat? Atunci lumea nu murea la un moment dat? Si referitor la bacteriile de care vorbeste si Sirius...crezi ca era primul mormant pe care il cercetau? Bacteriile alea nu se formeaza in orice mormant? Ce vreau sa spun este ca asa cum au murit dupa dezgroparea mormantului lui Tutankamon din cauza bacteriilor puteau foarte usor sa o faca de la dezgroparea oricarui alt mormant.

[Sirius]

Păi mormântul lui Tut e unul dintre puţinele care au mai rămas sigilate. Restul au fost toate sparte, jefuite şi deci "aerisite". Alta idee, la desigilarea lui Tut au participat o groază de europeni, pe când alte morminte au fost dezgropate de egipteni, care evident că au alte rezistenţe. Şi în ultimă instanţă, ştim ce cunoştinţe deosebite aveau egiptenii în mai multe domenii. Poate că preoţii lui Tut au fost mai emancipaţi şi au pus acolo anumite substanţe otrăvitoare care te puteau ucide la atingere. De ce doar la Tut şi nu şi la alţii. Pentru că el pe parcursul vieţii a fost obsedat de...moarte. Şi tot timpul făcea planuri care mai de care mai îndrăzneţe pentru mormântul său. Şi atunci evident că a vrut să şi-l "înfrumuseţeze" cu tot felul de chestii, pe lângă obişnuitul blestem cu care se mulţumeau alţii.

În final, nu ştim câţi au murit la descoperirea altor morminte fiindca nu au fost atât de mediatizate ca acesta. Nu se ştie niciodată...

[dragos_015]

Am gasit legenda aceasta pe net, ce ziceti ,e adevarata?

Blestemul masinii lui James Dean James Dean a fost ucis intr-un teribil accident de masina, in timp ce isi conducea masina sport Porsche, in septembrie 1955. Dupa accident, masina a fost considerata purtatoare de ghinion. a) Cand masina a fost tractata de la locul accidentului si dusa la garaj, motorul s-a desprins si a cazut pe un mecanic, zdrobindu-i picioarele. b) Motorul masinii a fost cumparat de un medic care l-a montat pe masina sa de curse si a murit la foarte scurt timp, in timpul unei curse. Un alt pilot, in timpul aceleiasi curse, a suferit un accident in urma caruia a murit. Masina in care se afla avea montata cutia de viteze care apartinuse masinii lui James Dean.
c) Garajul in care a fost reparata ulterior masina Porsche a fost distrus de un incendiu.
d) Atunci cand, mai tarziu, masina a fost expusa in Sacramento, s-a disprins de pe stand si, in miscare, a rupt soldul unui tanar.
e) In Oregon, remorca care transporta masina s-a desprins din dispozitivul de prindere si a zdrobit fatada unui magazin.
f) In cele din urma, in 1959, masina s-a dezmembrat misterios in 11 bucati in timp ce era sprijinita pe niste suporti de otel.

[Sheghi_Danutzz]

OAuuuuuuuuu asta da legenda

[stephen]

Am gasit legenda aceasta pe net, ce ziceti ,e adevarata?

Blestemul masinii lui James Dean James Dean a fost ucis intr-un teribil accident de masina, in timp ce isi conducea masina sport Porsche, in septembrie 1955. Dupa accident, masina a fost considerata purtatoare de ghinion. a) Cand masina a fost tractata de la locul accidentului si dusa la garaj, motorul s-a desprins si a cazut pe un mecanic, zdrobindu-i picioarele. b) Motorul masinii a fost cumparat de un medic care l-a montat pe masina sa de curse si a murit la foarte scurt timp, in timpul unei curse. Un alt pilot, in timpul aceleiasi curse, a suferit un accident in urma caruia a murit. Masina in care se afla avea montata cutia de viteze care apartinuse masinii lui James Dean.
c) Garajul in care a fost reparata ulterior masina Porsche a fost distrus de un incendiu.
d) Atunci cand, mai tarziu, masina a fost expusa in Sacramento, s-a disprins de pe stand si, in miscare, a rupt soldul unui tanar.
e) In Oregon, remorca care transporta masina s-a desprins din dispozitivul de prindere si a zdrobit fatada unui magazin.
f) In cele din urma, in 1959, masina s-a dezmembrat misterios in 11 bucati in timp ce era sprijinita pe niste suporti de otel.


Poate Porche-ul asta era Christine a lui Stephen King :D

[sunshine_claus]

eu cand am creat topicul nu m-am referit doar la legenda lui tutankamon. intradevar toata lumea o stie si poate e putin plictisitoare. dk mai stiti legende le puteti pune aici sa mai discutam. nu vreau sa revin la discutiile anterioare dar dc nu au murit toti odata dk s-au imbolnavit de aceesi boala de la bacteriile alea? si de ce au murit in accidente mai mult sau mai putin dubioase? hai sa renuntam la tutankamon. cine mai stie legende?

[mns]

Pai tocmai asta e, a postat cineva un mesaj pe pagina precedenta, nu au murit chiar in circumstante dubioase, unii au murit cand deja erau destul de batrani.

Eu astept sa vina Stefan sa vina sa ne povesteasca niste legende din Iasi, am vazut ca are destule. :D

Tin minte o chestie care ne-a fost povestita in gimnaziu de profesorul de religie, cica exista undeva un mormant al unui copil (ceva de genul asta) la care daca incerci sa asculti, poti auzi cum inca ii mai bate inima. Ati auzit despre asa ceva? Cred ca e vorba de o manastire sau biserica.

[dragos_015]

Nu am auzit d legenda asta mns dar pare foarte interesanta. Stie cineva la ce biserica sau manastire e ingropat copilil acela?

[Mihnea912]

dupa ce am citit mai sus , eu chiar cred ca exista blestemul asta !!! e incredibil cum au murit toti oamenii care au avut legatura cu mormantul lui tutankhamon !!
Iti zic eu de ce au murit toti.In aer era un microb,de la o boala mortala care ataca plamanii.Tutankamon era(aflat din studii)bolnav de aceasta boala.Cand au deschis acei oameni mormantul,ei s-au imbolnavit si au murit.Efectul bolii nu era instantaneu!(am vazut la Discovery Channel :) )

[little_foot]

Iti zic eu de ce au murit toti.In aer era un microb,de la o boala mortala care ataca plamanii.Tutankamon era(aflat din studii)bolnav de aceasta boala.Cand au deschis acei oameni mormantul,ei s-au imbolnavit si au murit.Efectul bolii nu era instantaneu!(am vazut la Discovery Channel :) )

Ok dar nu stiu ce bacil ar putea rezista in aer atata timp. Totusi este vorba despre o mie si ceva de ani...mi se pare putin probabil sa reziste atata in aer acel microb.:confused:

[Alex]

Conform teoriei lui nu a stat in aer atata timp, el fiind inchis in sarcofag si "eliberandu-se" odata cu deschiderea acestuie!

[little_foot]

Acelasi lucru este...si in sarcofag cum a rezistat?

[sunshine_claus]

alte legende va rog? uitati-l pe Tutankamon ca incepe sa imi pare rau ca am adus vorba de el. postez chiar eu o legenda destul de la moda acum:
Blestemul lui Decebal
Prima intrebare pe care si-o pune oricine este de ce oare au asteptat oamenii locului atata timp pentru a se hotari sa dezgroape ceea ce a mai ramas din fabulosul tezaur? Traditia raspunde prin „legenda sarpelui”, care explica frica de-a dreptul ancestrala a taranilor fata de blestemele cu care se zice ca au fost legate aceste comori. Petrisor Demian, din Orastioara de Sus, te calauzeste prin istoria ultimelor secole, ca sa intelegi aceasta enigma plina de talc. „In ziua de azi, se vorbeste din ce in ce mai des, pe la noi, de o neasteptata inmultire a serpilor prin case. Asta inseamna „stigmatul cautatorilor de comori” si ascunde tot atata realitate, cat si legenda! Pe masura trecerii anilor, oamenii si-au mai invins spaima mitologica si au cedat ispitei de a cauta. Cei care incepeau sa gaseasca statuete sau monede de aur le ascundeau acasa, pentru a incerca sa le valorifice. Nu treceau nici cateva zile si „profanatorul” era muscat de un sarpe, fie ca baga mana sa imbrace haina, fie ca umbla in traista din cuier sau deschidea sipetul... O data cu insiruirea veacurilor, unul dupa altul, magia blestemelor parca a mai scazut, dar niciodata definitiv.”
Pe la anul 1500, in Tara Hategului nu se mai stia aproape nimic despre cele petrecute cu un mileniu si jumatate in urma. Localnicii pomenisera, din mosi-stramosi, o sumedenie de ruine necunoscute, risipite prin munti sau la capatul vailor. Din cand in cand, brazda plugului mai dezgropa oseminte, caramizi, obiecte din metal si mari pietre cubice, pe care taranii le foloseau la propriile constructii. Tot din batrani, prin satele asezate de-a lungul apelor circulau istorii fabuloase despre comori fara nume. Cu cat timpul trecea, dimensiunea legendarelor comori crestea vazand cu ochii. Pentru prima oara de la caderea Sarmizegetusei, abia in secolul al XVI-lea, umanistul maghiar Gaspar Heltai mentioneaza existenta unui „mare oras disparut, cu ziduri de piatra fasonata, aflat mai departe de Orastia Mare, undeva, in munte”. Dupa alte cateva secole de tacere, arhivele Transilvaniei pomenesc, pe la 1785, o intamplare ciudata... Taranul David Albu din Chitid, participant la Rascoala lui Horea, Closca si Crisan, incepe sa viseze diferite locuri din regiune, unde ar fi ascunse comori, dar nu mai apuca sa verifice adevarul fiindca se muta in lumea celor drepti. Luandu-se dupa ceea ce a povestit barbatul, satenii fac primele incursiuni organizate, pe creste, dar nu gasesc, conform mentiunilor documentare, decat „stalpi rotunzi”, „arme ruginite” si „butoaie de piatra”. Putin mai tarziu, in luna septembrie a anului 1802, cativa copii care umblau cu turmele de oi prin pasunile inalte de pe culmea Gradistei descopera intr-o „ruptura a pamantului” mai multe monede de aur. Reveniti pe aceleasi locuri, cu alti tineri, ei dezgroapa circa 400 de monede din aur masiv de tipul numit mai tarziu „Koson” si un tezaur cu monede de aur, tipul „Lysimach”. „Vestea descoperirii primelor comori a provocat o adevarata migratie a satenilor spre munte!” - explica Petrisor Demian. Dovada documentara o constituie faptul ca amploarea comertului cu monede pe piata Orastiei a ajuns in acea perioada la cunostinta autoritatilor maghiare, care l-au delegat pe procuratorul domeniului Hunedoara, Paul Tšršk, sa se deplaseze la fata locului. In primul sau raport catre trezorerie, acesta semnala ca descoperirile monedelor din aur masiv „sunt cu mult mai mari decat acelea declarate de localnici”... In urmatorii ani, pe Valea Gradistei apar jandarmi unguri, cu pana de cocos la palarie, care incep sa supravegheze zona, sa faca perchezitii si chiar arestari. Taranii suspectati ca ar detine „kosoni” erau pusi sa inhaleze fum de usturoi ars pana marturiseau totul. In acest fel, autoritatile au reusit confiscarea altor cateva sute de monede din aur pur. In 1804, Monetaria Principatului Transilvaniei, aflata la Alba-Iulia, trimite un comisar imparatesc in regiune. Acesta plateste trei tarani din comuna Sibiselu Vechi sa faca sapaturi in Muntii Orastiei, sub directa sa supraveghere, in anumite locuri pe care politia imperiala le aflase de la alti sateni torturati. Aceasta echipa improvizata ar fi descoperit, dupa spusele lui Petrisor Demian care cunoaste toti batranii satului si a stat cu ei de vorba, peste o mie de kosoni dacici, insa documentele de arhiva consemneaza ca au fost predate trezoreriei doar 987 de monede, ce au fost topite de Monetaria Principatului si transformate in lingouri. Sub aceasta forma, aurul dacic a luat calea Vienei, in tezaurul imperial... Petrisor Demian argumenteaza cu insufletire: „Inca de la inceputul veacului nostru devenise evidenta importanta istorica a monedelor dacice de tip „Koson” si „Lysimach”. Ele nu mai erau tratate ca aurul de trezorerie, ci aveau deja o valoare arheologica si numismatica, fapt care le-a crescut pretul. Tot atunci s-au facut cele dintai referiri la insemnarile medicului curant al imparatului Traian, grecul Criton, cel care scrisese primul despre incredibila comoara descoperita de romanii cuceritori in Muntii Orastiei”. Dar calatoria in timp a acestor averi era departe de-a se fi incheiat! La 11 iunie 1948, cand Constantin Daicoviciu si fiul sau incepusera sapaturile arheologice in Muntii Orastiei, fara sa descopere vreun tezaur, comunistii treceau in proprietatea statului, prin lege, intreaga industrie din Romania. In seiful unei intreprinderi nationalizate din Hunedoara erau gasiti trei kosoni din aur masiv care au ajuns in cele din urma la Muzeul Judetean din Deva, unde au ramas pana in ziua de azi. „Curios este faptul - sustine acelasi ghid local, ce dovedeste multe cunostinte istorice - ca intreaga campanie arheologica, desfasurata in primele trei decenii comuniste, nu a descoperit nici cea mai mica urma de comoara!” Inca si mai curioasa ramane realitatea conform careia zvonurile despre legendarele tezaure dacice nu au incurajat inmultirea cautatorilor, asa cum parea ca se va intampla la inceputul secolului trecut. „Motivul ar fi, dupa cum se vorbeste astazi, aparitia infricosatoarelor povestiri despre nenorocirile intamplate celor care descoperisera deja cateva cuibare de comori. In afara de „legenda sarpelui”, se spune ca regele Decebal, inainte de-a muri, si-a blestemat semenii sa fie pedepsiti de Zamolxe daca vor dezvalui cuiva de sange strain ascunzatorile, iar profanatorii de tezaure sa nu se poata bucura, nici macar o zi din viata, de un singur koson furat! Asa se face ca, timp de doua sute de ani, de la primele descoperiri consemnate, pe Valea Gradistei taranii s-au temut cu adevarat de blestemul lui Decebal...” - incheie Petrisor Demian. Chiar si in ziua de astazi, la Orastioara sau Gradistea de Munte, daca se naste vreun copil handicapat ori se intampla vreo nenorocire intr-o casa, lumea se intreaba in soapta daca nu cumva in acea familie au fost cautatori de comori. Dar aceasta spaima, doar pe jumatate mitica, nu a durat decat pana in primii ani de dupa caderea comunismului in Romania. Oamenii spun ca, de cand a fost descoperita prima comoara de dupa 1990, cainii si-au schimbat culoarea, le-a aparut o dunga pe greaban si au capatat „uitatura de lup”...
Ciobanii ce raman cu oile in varful pasunilor dupa lasarea intunericului nu povestesc nimanui ca vad cercuri albastrui noaptea, la marginea padurilor. Doar ei stiu ca acelea sunt luminile comorilor ingropate de stramosii daci acum doua milenii. In fiecare an, in cea de-a patra sambata dupa solstitiul de vara, pe care si-o inchipuie drept cea a caderii Sarmizegetusei, taranii batrani ce mai gasesc putere, se duc in munti si se roaga la arborii cei mai vechi pentru sufletele stramosilor, care au murit necrestinati in timpuriul istoriei. Cand satenii zaresc un stejar sau un carpen singuratic care isi scutura, pe neasteptate, cateva frunze pierite parca sub o greutate necunoscuta, ei stiu astfel ca a mai fost profanat un tezaur undeva in adancul Muntilor Orastiei, caci acela este semnul pe care il face duhul nevazut si nelinistit al lui Zamolxe, ce bantuie locurile in tarziul istoriei de acum...

[sunshine_claus]

1. Zei, semizei şi regi
Din antichitate şi până azi s-au scris despre Atlantida, peste 20.000 de lucrări. S-a creat şi s-a dezvoltat Atlantologia, o ştiinţă complexă, interdisciplinară, de fapt unul din capitolele biogeografiei perioadei cuternare, care folosind datele geologiei, oceanologiei, istoriei, astronomiei, antropologiei, etnografiei, lingvisticii etc., studiază continentul dispărut. Cu toată vechimea ei, problema continuă să înfierbânte imaginaţia oamenilor, de ştiinţă sau nu. Istoricul Atlantidei Specialiştii sunt în unanimitate de acord că principalele izvoare sunt două dialoguri ale vestitului filozof grec Platon (427-347 î.Hr.). Primul dintre ele se intitulează "Critias" şi conţine o descriere a mitologiei împărţirii pământului între zei.
Cu această ocazie, Atena a primit Atica, Hefaistos - Egiptul, iar zeul mării, Poseidon, cum era şi firesc, a primit în stăpânire un continent insular, Atlantida. În Atlantida, se psune în textul citat, la jumătatea distanţei de la mare, se găsea o câmpie fertilă unde se ridica "un munte nu prea înalt". Pe acest deal, unul din oamenii care venise direct din pământ, deci era semizeu, Evenor, trăia fericit împreună cu jumătatea lui, Leucipe. Cuplul a dat naştere unei fiice foarte frumoase, Clito, care rămasă orfană de părinţi la vârsta adolescenţei, a fost luată de soţie de Poseidon. Pentru tânăra regină, zeul a trasat cinci cercuri, la o distanţă egală de centrul înălţimii amintite, ridicând două valuri de pământ, despărţite între ele prin şanţuri largi şi adânci, umplute cu apă, care făceau reşedinţa inaccesibilă oamenilor, care nu cunoşteau încă navigaţia. În centrul insulei, Poseidon a făcut să ţâşnească două izvoare, unul fierbinte şi altul cu apă rece, vegetaţia fiind variată şi hrănitoare. Clito i-a dăruit lui Poseidon cinci perechi de gemeni, toţi de sex masculin, care dupa ce au primit o educaţie aleasă au intrat în posesia unei părţi din insulă. Atlas sau Atlant, fiul cel mai mare, a fost dăruit de Poseidon cu partea cea mai întinsă şi mai bogată, din centru, care conform calculelor unui cercetător al problemei, Rousseau-Liesens, avea o suprafaţă de 160.000 km pătraţi (cât a Cehiei, Slovaciei şi Olandei la un loc - n.a.). Totodată, Atlas a devenit un super-rege, peste ceilalţi 9 regi-fraţi şi a contribuit la dezvoltarea capitalei - Poseidonia.
2. Urme materiale
Într-un alt dialog, intitulat "Timaios", Platon afirmă că povestea Atlantidei era o legendă de familie pe care o auzise de la Solon, care la rândul său o aflase în timpul călătoriei şi studiiloe sale în Egipt, de la marii preoţi cu care învăţase filosofia. Un bătrân prelat al templului egiptean al zeiţei Neit, i-a dezvăluit atenianului că ân cărţile sfinte era descrisă cam cu 9000 de ani mai înainte, o insulă uriaşă, mai mare decât Libia şi Asia la un loc, aflată dincolo de Coloanele lui Hercule (identificată ulterior cu Stâmtoarea Gibraltar). Aceasta deschieea navigatorilor accesul spre alte insule şi spre continentul opus, probabil America de azi) cu care era mărginită acea adevărată mare (probabil Atlanticul). În continuare, venerabilul preot povesteşte că pe insulă o "mare şi puternică uniune de regi" îşi extinsese puterea până pe continentul opus, cucerind apoi Egiptul, dar în expansiunea lor s-au lovit de rezistenţa atenienilor arhaici care i-au învins cu o armată mult mai redusă. După acest război, într-o singură zi şi noapte, mari cutrmure de pământ şi inundaţii au distrus atât Atlantida, cât şi statul atenian care s-au scufundat în mare.
De-a lungul istoriei, cercetătorii Atlantidei şi-au pus problema veridicităţii celor relatate în "Timaios", dovezile materiale fiind foarte puţine şi incerte. Pe fundul Oceanului Atlantic, în apropierea Insulelor Azore, nave special dotate au recuperat un inel de aramă şi aşa-numiţii "biscuiţi de mare", care nu se ştie la ce foloseau, aceştia fiind nişte formaţiuni de calcar în greutate de circa o tonă, având adâncituri în centrul suprafeţei interioare. Tot atlanţilor le sunt atribuite o cingătoare din inele de argint şi o cataramă de aur cu imaginea unui tigru. Puţinătatea dovezilor au făcut ca cercetătorii să se îndepărteze de Oceanul Atlantic, căutând Atlantida pe tot globul.
3. Ipoteza unei Atlantide Cretane
Atlantida a fost "localizată" din groenlanda până în Africa de Sud, din Suedia până-n Sahara, din Insulele Britanice până în Palestina şi Caucaz, din Amazonia până în Madagascar şi Mongolia, etc. etc. Nici una din aceste ipoteze nu a rezistat însă analizei aprofundate a oamenilor de ştiinţă, cu excepţia unei Atalntide cretane, minoică, în a cărei capitală, Cnossos, s-au găsit vestigiile unor palate monumentale. La 1500 î.Hr., ca urmare a unei erupţii catastrofale a vulvanului Thira de pe insula Santorin, apreciată de Anghelos Galanopoulos de la Institutul de Seismologie din Atena, ca echivalentă cu aceea a câtorva sute de bombe nucleare, declanşate simultan, această civilizaţie este complet distrusă. Ipoteza este susţinută de săpături arheologice de amploare, efectuate în 1967 la Akrotiri, şi de cercetările subacvatice din 1976 a unei echipe de pe "Calypso", conduse de celebrul Cousteau.
Pe una din splendidele fresce descoperite în Palatul Regal din Cnossos, se înfăţişează un ritual apreciat ca religios, în care tineri cretani neînarmaţi voltează deasupra unui animal sacru - taurul - simbol al forţei şi fecundităţii.
Conform lui "Critias", legea era transmisă regilor atlanţi pe baza inscripţiilor lăsate de strămoşi pe o coroană de orichalc, probail un aliaj sclipitor de aramă cu zinc, ce se afla în templul lui Poseidon, înconjurat de un zid înalt de aur şi argint, unde în mod normal nu avea voie să intre nimeni. Doar o dată la 5-6 ani, regii atlanţi se adunau în jurul coloanei legilor şi după ce prindeau taurii cu ajutorul bâtelor şi lanţurilor, îi înjunghiau deasupra inscripţiilor tradiţionale. Apoi, jertfeau mădularele taurilor şi jurau să respecte legile bând sângele animalelor ucise din splendide cupe care erau ulterior depuse în sanctuarul lui Poseidon. În continuare, în timp ce sub cerul nopţii focul de jertfă ardea din ce în ce mai slab, cei zece regi atlanţi îmbrăcaţi în haine ceremoniale de un azuriu închis, judecau în "familie" principalele pricini.
În mod cu totul bizar, deşi egiptenii erau oameni de statură normală, zeii şi faraonii lor, atât cei sculptaţi, cât şi cei pictaţi pe perete, au staturi supradimensionate.
Continuare este in postul urmator chiar daca o sa fiu certata :p Nu mai am loc aici

[sunshine_claus]

De aici incep lucruri interesante :))
4. O Atlantidă românească
Folcloristul şi etnograful Adrian Bucurescu, arată că Orpheus a fost cel care a acceptat separarea Egiptului ca o colonie de sine stătătoare, faţă de Centru, fabuloasa ţară scufundată, numită de egipteni Siriath, adică Marea Neagră!
În cinstea lui Orpheus, împăratul-zeu numit de atlanţi şi urmaşii lor direcţi tracii, Hermes, egiptenii au ridicat acum mai mult de 5000 de ani, la Giseh, enigmaticul Sfinx, fiară cu aură leonină şi cap de faraon. În 1913, în lucrarea "Dacia Preistorică", istoricul Nicolae Densuşianu, bazat pe raţionamentul că termenul de "Coloanele lui Heracles" reprezintă doar un simbol legat de acest nume, localizează Atlantida între Porţile de Fier şi crestele munţilor Bucegi şi ai Buzăului. Celebra repretentare megalitică denumită "Sfinxul" din Bucegi este socotită de unii cercetători ca o realizare comună a unor străvechi locuitori şi a agenţilor fizici. Privit la anumite ore şi dintr-un anumit unghi, sunt mărturii cp acum o sută de ani, Sfinxul de pe platoul Babele, aducea mult mai aproape cu un gigantic chip uman decât forma erodat-mutilată de astăzi. Ar fi interesant să se facă excavaţii arheologice pe sub baza lui, poate lucrurile s-ar lămuri.
Un argument în plus: "Atlantis" este tradus de unii lingvişti prin "Fericire", iar grecii antici denumeau actuala Insulă a Şerpilor din Marea Neagrăm Makaron, adică "A fericiţilor". Ori nu departe de ea, arheologii sovietici (noii stăpâni ai insulei sunt ruşii) au descoperit impresionante ruine subacvatice atribuite atlanţilor. În aceeaşi zonă a Mării Negre, la Hamangia, lângă Cernavodă, au fost descoperite uimitoarele figurine din lut, intitulate generic "Gânditorul" şi datate 5000-3000 2900 î.Hr., într-o perioadă când de gândire abstractă nici nu putea fi vorba. Iarăşi, imaginaţia ne poate duce la Poseidon şi muritoarea Clito.
Oameni înalţi, albi la faţă şi blonzi
Există o legendă potrivit căreia în momentul scufundării Atlantidei, o parte din locuitorii s-au salvat cu ajutorul unor nave cu reacţie, zburând spre America şi Nordul Africii, iar o parte spre alte planete. În aceeaşi legendă se spune că "atlanţii" erau foarte înalţi, albi la faţă, cu ochii albaştri şi roşcaţi la păr. Ce tulburător să descoperi aceste tipare în zonele de "aterizare" ale atlanţilor! Vestitul faraon Keops avea printre numeroasele sale soţii şi una blondă care i-a născut o fiică tot blondă. Blonde sau frumoase roşcate erau şi guanşele din Insulele Canare, populaţie a cărei scriere a rămas necunoscută. Mumii blonde erau şi cele ale căpeteniilor Virachochas din Peru, cu o vechime de trei milenii, dar şi mumia blondă, de aceeaşi vechime, descoperită în provincia Siniyag din China.
W. Scott-Elliot este autorul ipotezei că primii atlanţi, înalţi de peste trei metri, erau urmaţii lemurienilor, jumătate oameni, jumătate maimuţe, care pe lângă cei doi ochi obişnuiţi aveau un al treilea, aflat în spatele capului şi care le este deschis azi, în urma unei operaţii care poate fi mortală, unor iniţiaţi, de către lamaiştii tibetani. Acelaşi autor menţionează că primii atlanţi se mai împerecheau cu maimuţele pentru revigoarea fizică a rasei care va decade în timp prin amestecul cu rase semite, negroide şi galbene.(Eu sunt urmasa a atlantilor?:eek:)
A. Cervidos, un celebru atlantolog spaniol, susţine că atlanţii practicau atât magia albă cât şi cea neagră, comunicând prin telepatie atât între ei cât şi cu animalele, cărora le transmiteau voinţa lor. Religia atlanţilor era solară, fiind foarte asemănătoare cu a geto-dacilor, iar ansamblul concentric al statuilor regilor şi reginelor atlante din jurul Marelui templu era izbitor deasemănător cu Templu Soarelui şi Lunii din Cuzco, capitala incaşilor din Peru.
Capitala atlantă era înconjurată cu numeroase şanţuri de apă legatecu poduri şi tuneluri ce făceau posibilă trecerea corăbiilor care făceau legătura cu mare printr-un canal lung de 9 km., lat de 75 de metri şi adânc de 25.
Această insulă în insulă era înconjurată de ziduri din tuf vulcanic în trei culori: alb, negru şi roşu, iar zidul valului exterior era acoperit cu aramă, cel din mijloc cu cositor argintiu iar cel interior cu orichalch.
Pe valurile de pământ erau construite temple, săli de gimnastică, un mare hipodrom, cazarme, antrepozite care înconjurau Palatul Regal.
Apa necesară Capitalei era colectată din munţi printr-un uriaş canal, lung de 1850 de kilometri, iar câmăia din jur era brăzdată de o mulţime de canale transversale, cu un rol multifuncţional, transportul din munţi al lemnului, irigaţii, preîntâmpina inundaţiile şi eroziunea solului.
Rusul Jirov apreciază la 5-6 milioane de oameni, populaţia regatului principal al Atlantidei, o mare forţă militară care putea strânge sub drapel 10.000 de care de luptă şi 1200 de corăbii de război. Revista franceză "Atlantida" dezvăluie faptul că atlanţii cunoşteau legea unităţii în diversitate a micro şi macro-cosmosului. Ei defineau forţele interne ale materiei ca stând atât la baza celor mai mici particule, cât şi în mase uriaşe de substanţă.
5. Cutremure, erupţii vulcanice şi valuri uriaşe
Asupra cauzelor care au dus la dispariţia civilizaţiei atlanţilor, (probabil popor de origine extraterestră), sunt mai multe ipoteze. Cunoscutul astronom poloney M.M. Kamienski a apreciat că aşa numita Cometă a lui Galilei s-a ciocnit cu Terra (la 9541 î.Hr. n.a.) şi a produs scufundarea Atlantidei, iar inginerul german Otto Muck susţine că în Oceanul Atlantic ar fi căzut cu o viteză de 20 km/secundă un meteorit gigant cu diametrul de 10 km. Negând aceste afirmaţii, rusul Jirov susţine că Atlantida s-ar fi scufundat succesiv în urma unei grandioase catastrofe vulcanice şi tectonice, după cum urmează: etapa I, între 13.000-10.000 î.Hr. şi etapa a II-a, între 9000-8000 î.Hr., când a avut loc scufundarea finală în urma unui cataclism rapid. Legenda potopului este arhicunoscută. Această faimoasă catastrofă a lumii antice poate fi întâlnită la majoritatea popoarelor, cu excepţia aborigenilor australieni, a laponilor şi eschimoşilor. Oamenii de ştiinţă admit faptul că la baza acestei legende a stat un fenomen real, verificabil istoric şi arheologic, uriaşele inundaţii fiind o consecinţă a încălzirii climei după ultima glaciaţie. Potopul menţionat şi în "Vechiul Testament" şi apreciat de "Codex Vaticanus" că a avut loc acum 13.100 de ani, a lăsat din Atlantida numai "insula celor 7 cetăţi". Apoi resturi ale acestui continent s-au scufundat la nord şi la sud de actualele Azore între 1300-1200 î.Hr. ca, în sfârşit, resturile meridionale din regiunea ecuatorială a Atlantidei să se scufunde în secolul VI î.Hr.

[sorin]

Creatura asta (http://en.wikipedia.org/wiki/Chupacabra) a bagat jumatate din America de Sud in sperieti.Este celebra pentru faptul ca ucidea animale si le extragea organele fara a le provoca rani.Se credea ca este un fel de extraterestru.Au fost si cativa martori care au spus ca au zarit-o dar pana la urma s-a dovedit ca mutilarile de cadavre animale erau "opera" anumitor viermi.

[KlaU]

Povesti, si Big Foot si Monstrul din Lock Ness si asta :D !

[-=FaN MaNcHeStEr=-]

Se spune ca intr-o padure de pe coasta Norvegiei exista cineva SAU ceva care ademeneste sau rapeste oameni dintr-un sat apropiat si ii duce in fundul padurii unde ii tortureaza.Multi s-au aventurat in acea padure iar putini dintre acestia s-au intors.Satenii,chinuiti de aceasta intamplare,au apelat la oameni de stiinta pentru a investiga padurea.Patru oameni de stiinta au venit in acest sat,si-au ridicat corturi la marginea padurii si au hotarat sa porneasca in expeditie.In prima zi de cautari acestia au descoperit ca padurea se intindea pe mare parte din coasta iar inspre est aceasta nu era patrunsa de lumina.Acestia au hotarat sa se intoarca in sat si sa vina urmatoarea zi mai bine pregatiti pentru a avansa in intuneric.In timpul noptii unul dintre ei a ramas de paza.Urmatoarea zi acesta disparuse,lasand in fata cortului o pata mare de sange si o dara care ducea in padure.Oameni de stiinta de asemenea au aflat ca o fata a disparut.Acestia se inarmeaza si pleaca dupa dara de sange in cautarea colegului lor si a fetei.Patrunzand intunericul acestia ajung la o casa in fundul padurii.Din aceasta se vedea o lumina slaba.Oamenii de stiinta isi incarca armele si intra in casa.Acestia il gasesc pe colegul lor mort cu o rana adanca de lama in stomac.Acestia aud tipetele unei fete din fundul beciului.Acestia alearga in beci dar tipetele dintr-o data inceteaza.Fata este gasita moarta lovita in cap cu un par.Tot ce se stie este ca satenii au dat foc la padure si au lasat-o sa arda,acestia mutandu-se intr-o alta regiune a tarii.Dar nimeni nu a reusit sa afle ce s-a intamplat cu adevarat.Eu am auzit aceasta legenda de la un domn la care am fost cazat cand am fost in Norvegia.

[sisu_stelistul]

Am auzit si eu de Chupacabra, vazusem un documentar pe Discovery. Probabil ca exista un animal ciudat, dar ceva care s-a intamplat din voia naturii si natura il ascunde bine. Stiu ca in timpul acelui documentar au incercat sa gasesca acesta ciudatenie a naturii si nu au gasito, este insa in aceiasi masura posibil ca ea sa nu exista...
Aceste mistere care infatiseaza diferite vietati sunt probabil create de oameni pentru a atrage turisti intr-un anume loc sau pentru distractie, vestea raspandindu-se rapid si asa apar oameni interesati sa exploreze necunoscutul.

[Mihnea912]

Am auzit si eu de Chupacabra, vazusem un documentar pe Discovery. Probabil ca exista un animal ciudat, dar ceva care s-a intamplat din voia naturii si natura il ascunde bine. Stiu ca in timpul acelui documentar au incercat sa gasesca acesta ciudatenie a naturii si nu au gasito, este insa in aceiasi masura posibil ca ea sa nu exista...
Aceste mistere care infatiseaza diferite vietati sunt probabil create de oameni pentru a atrage turisti intr-un anume loc sau pentru distractie, vestea raspandindu-se rapid si asa apar oameni interesati sa exploreze necunoscutul.

Nu e o poveste simpla pentru a atrage turisti deoarece ea exista de sute de ani si a fost creata de bastinasii a caror oi dispareau noapte de noapte.Creatura poate nu exista,ce e drept nici eu nu cred in existenta acesteia, dar legenda are la baza ceva adevarat.

[Blue]

O legenda adevarata sa spun asa este a bestiei din Gevaudan din Franta secolului 18 care se spune ca a omorat cam 100 de tarani pe durata a 3 ani. bestia era considerata a fi un lup gigantic sau demonic de catre biserica si omora in special femei si copii. Nu sunt sigur dar parca au fost ceva manifestari sau lui Louis al tz-lea ii era frica ca oamenii isi vor pierde increderea il el daca bestia nu e prinsa asa ca a organizat o vanatoare si cel mai mare lup a fost impuscat si trimis la Versailles. Dupa o scurta perioada de timp atacurilei bestiei au continuat dar fara atata popularitate iar atacurile bestiei au incetat dupa o noua vanatoare organizata de localnici de data asta. Teoriile prezente spun ca bestia era defapt un animal din africa pierdut pe taramul Frantei. Filmul francez le pacte des loups e bazat pe povestea bestiei si cred eu ca merita vazut caci este destul de interesant.

[mns]

Ce mi-a placut filmul ala, a fost excelent, dar nu ma gandeam ca a fost bazat pe o legenda.

[sunshine_claus]

Câinele-vampir a fost omorât

Fermierii texani se plângeau de câţiva ani de atacurile nocturne, extrem de sângeroase, ale unor fiinţe ciudate pe care ei le numeau generic "Câinii lui Dracula". Orice încercare de a ucide creatura nopţii a eşuat timp ce câţiva ani. Singurele certitudini legate de existenţa vampirului rămâneau cadavrele caprelor fără un strop de sânge, găsite dimineaţa în grajd. :eek:
La început autorităţile au crezut că este vorba despre un atac al sataniştilor şi au măturat cu câini şi trupe speciale pădurile texane. Nici urmă de presupuşi ucigaşi. Asta până într-o seară, când fermierii au asistat la o scenă îngrozitoare: un câine de dimensiuni uriaşe sugea sângele unei capre în timpul nopţii. Prins în bătaia puştii, animalul a făcut câteva salturi şi s-a făcut nevăzut. În acea seară în alte câteva ferme au avut loc atacuri asemănătoare.
Conform unei localnice, Phylis Canion, al cărei domeniu a fost pur şi simplu înţesat cu cadavre lipsite de sânge ale animalelor răpite în timpul nopţii din ferme şi cărate pe câmp, "este vorba de mai mulţi câini-vampir, nu doar de unul singur". Femeia a declarat pentru "The Sun" că "la început se hrăneau cu sânge de pisici, găini şi câini. Acum trei ani, însă, parcă au înnebunit, atacând capre şi chiar vaci de la ferme".
Din cauza "câinilor lui Dracula", fermierii se baricadează în fiecare seară în casă şi nu le dau voie copiilor să mai iasă. În urmă cu două seri, însă, vânătoarea a fost încununată cu succes, un câine-vampir fiind prins şi ciuruit de vânători. Acesta este primul exemplar dintr-o specie despre care localnicii se jură că habar nu aveau că există.
"Blana le e de culoare albastră, la fel ca şi pielea de sub ea. Au ochii extrem de roşii şi foarte mari, iar dinţii le sunt precum peria de deşi şi extrem de lungi şi ascuţiţi", a declarat Phylis Canion. Exemplarul a fost trimis spre a fi cercetat, dar localnicii nu exclud posibilitatea unui experiment genetic scăpat de sub control.

[stephen]

Am vazut aseara un documentar absolut fabulos despre piramide,si asta cu doar o mica referire la Egipt.Se pare ca titlul suprem de cea mai mare piramida pe care o poarta cea a lui Kheops este foarte aproape de a fi daramat.Exista se pare o piramida in China in apropierea orasului Xi-an care este cu mult mai inalta decat cea a lui Kheops dar este foarte dificil de dovedit din mai multe motive,piramida poate fi confundata cu un deal,fiind construita diferit,d.p.d.v al materialelor,si in momentul ridicarii ei a fost alipita in munti.De-asemenea ,nu s-a descoperit inca nicio intrare dar legendele spun ca o intrare ar exista,plus ca e dificil pentru specialisti sa investigheze intr-o tara cu regim comunist.

Ma gandesc ca daca s-ar putea dovedi ca este mai inalta si se gaseste si intrarea,mai mult ca sigur nesabotata si plina de comori,tezaure,Tutankhamon si Kheops ar cam fi K.O.,dar e o chestiune de timp...

[RF7]

Nu stiu ce sa zic de legendele astea :| cupacapra e putin ciudata

[Mihnea912]

Legenda lui Big Foot.

In padurile din Oregon se spune ca exita o specie de primate uriase care batuie locul.Acestei primate sau acestor primate li s-a pus numele de Big Foot.In momentul de fata nu se stie sigur daca acesta chiar exista deoarece oameni au facut farse imbracandu-se in primate si au lasat urme false.Acestia au fost desiguri descoperiti.Dar altii au zarit creeatura dar neavand dovezi ei nu au fost crezuti.Va voi prezenta 2 cazuri cunoscute de farse si de pretins adevar:1)Caz de farsa...Trei pusti au plecat in padure vrand sa faca aceasta farsa.Au facut rost de un costum de maimuta uriasa si au creeat din ciment urme uriase de picior.Pentru a fi inalti 2 dintre ei s-au asezat unul pe umerii celuilalt si s-au proptit in acele 2 urme care aveau un bat lung atasat.Cel de al treilea i-a imbracat cu grisa in acel costum.Dupa care cei doi au inceput sa se miste in timp ce al treilea filma.Dar pentru a se lauda acestia au facut un al doilea film in care prezentau modul in care au facut farsa.Filmul cu Big Foot a ajuns la televizor dar dupa 1 an 2 autoritatiile au intrat in posesia celei de a 2-a caseta video.2)Cazul pretins a fi adevarat...Un cuplu impreuna cu mama femeii din acel cuplu au plecat intr-o excusie prin padure.Intr-o seara cei trei au instalat un cort in care s-a culcat cuplul.Mama femeii din acel cuplu s-a culcat in masina.Pe la 2 noaptea aceasta s-a trezit brusc auzind zgomote.Crezand ca e un urs aceasta ia pusca de sub bancheta si iese din masina pentru a impusca animalul.Dar brusc se trezeste cu o primata inalta de 3 metrii care se uita fix la ea.Dansa a tipat iar ,,Big-Foot" speriat de tipat o ia la fuga.Femeia nu avea dovezi dar pentru a fi convinsa ca nu si-a imaginat tot s-a dus la un psiholog.Acesta prin hipnoza afla ca femeia era ferm convinsa de ce a vazut si astfel spunea adevarul.Dar nu a fost crezuta deoarece existau cazuri de hipnoza in care imaginea a ce s-a intamplat iti intra in cap in timpul procedeulu.Asa ca nu se stie ce sa se creada.Alte cazuri au aparut de a lungul timpului dar nici unul nu au fost la fel de importante precum cele 2 pe care le-am prezentat.Va rog sa trageti concluziile si sa imi spuneti voi ce credeti.

[sunshine_claus]

De ce sa nu existe Big Foot. Noi il avem aici pe Little Foot. Poate ca niste rude mai mari traiesc pe undeva prin lume... Glumeam. Little sa nu te superi. In alta ordine de idei, sunt foarte multe specii `nedescoperite` inca. Faza cu Big Foot e la fel cu cea a monstrului din Loch Ness sau cupacapra. Multi spun ca l-au vazut si la fel de multi spun ca nu exista. Acum parerile sunt impartite si fiecare e liber sa creada ce vrea.
Desi exista relatari cu privire la un monstru acvatic ce traieste in Loch Ness, Scotia, inca de acum 1500 de ani, legenda moderna a monstrului din Loch Ness s-a nascut in momentul in care a fost publicata in ziarul local, la 2 mai 1933, stirea potrivit careia cineva a vazut acest monstru. Ziarul Iverness Courier a relatat povestea unui cuplu din localitate, care a pretins ca a vazut un animal enorm ondulanu-se la suprafata apei. Povestea monstrului (apelativ ales de editorul Curierului) a devenit un fenomen media. Ziarele din Londra au trimis corespondenti in Scotia, iar un circ a oferit o recompensa de 20.000 de lire sterline pentru capturarea animalului.
Loch Ness, localizat in Highlands, Scotia, are cel mai mare volum de apa proaspata din Marea Britanie; apa atinge o adancime de 800 de picioare si o lungime de aproximativ 23 de mile. Cei care studiaza problema monstrului din Loch Ness pot gasi o multime de referinte privitoare la „Nessieâ€? in istoria Scotiei, care dateaza din aproximativ 500 i.C., cand populatia locala de picti a cioplit o ciudata creatura acvatica in stancile aflate in apropiere de Loch Ness. Cea mai timpurie referinta scrisa cu privire la un monstru in Loch Ness este o biografie din sec. VII a Sfintul Columba, misionarul irlandez care a adus crestinismul in Scotia. Potrivit biografului, in 565, Columba vroia sa-l viziteze pe regele tribului nordic al pictilor, aflat in apropiere de Iverness, dar s-a oprit la Loch Ness pentru a se confrunta cu o fiara care omora oamenii ce locuiau in jurul lacului. Vazand o imensa fiara care era pe cale sa atace un alt om, Columba a intervenit, invocand numele Domnului si cerandu-i bestiei sa se retraga cat mai repede. Monstrul s-a retras si nu a mai omorat niciodata vreun om. In 1933, a fost construit un nou drum de-a lungul tarmului lacului Loch Ness, permitand soferilor sa aiba o perspectiva clara asupra lacului. Dupa ce o persoana a vazut monstrul in aprilie 1933, fapt raportat in ziarul local pe data de 2 mai, interesul cu privire la acest subiect a inceput sa creasca, mai ales dupa ce un alt cuplu a pretins ca a vazut fiara pe pamant, traversand drumul de pe tarm. Cateva ziare britanice au trimis reporteri in Scotia, printre care ziarul Daily Mail din Londra, care l-a angajat pe marele vanator Marmaduke Wetherell sa captureze bestia. Dupa ce a cautat cateva zile in jurul lacului, Wetherell a anuntat ca a gasit urmele unui imens animal patruped. In consecinta, Daily Mail a publicat un titlu spectaculos: MONSTRUL DIN LOCH NESS NU ESTE O LEGENDA, CI UN FAPT REAL. Sute de turisti au venit la Loch Ness si au stat in barci sau pe puntile vaselor asteptand aparitia monstrului. Mulajele din ghips ale urmelor animalului au fost trimise la Muzeul Britanic de Istorie a Naturii, care a anuntat ca urmele erau ale unui hipopotam, mai exact ale unui membru inferior de hipopotam, fiind vorba probabil de un animal impaiat. Aceasta incercare de a pacali publicul a aplanat temporar mania cu privire la monstrul din Loch Ness, insa povestile referitoare la aparitiile monstrului au continuat. In 1934, o faimoasa fotografie prezenta o creatura asemnatoare cu un dinozaur, al carei gat lung iesea din apele involburate. Aceasta fotografie i-a facut pe unii sa speculeze cum ca Nessie era singurul supravietuitor al unei specii disparute de mult, plesiozaurul. Plesiozaurul acvatic se presupune ca a pierit impreuna cu restul dinozaurilor, cu 65 de milioane de ani in urma. Totusi, Loch Ness a fost inghetat in timpul erei glaciare, astfel ca aceasta creatura ar fi trebuit sa strabata calea dintre mare si raul Ness in ultimii 10000 de ani. Iar plesiozaurul, despre care se crede ca a avut sangele rece, nu ar fi putut sa supravietuiasca multa vreme in apele inghetate din Loch Ness. Altii au sugerat ca probabil monstrul este un arheocit, o balena primitiva cu un gat asemanator cu cel al sepilor, specie despre care se crede ca a disparut de 18 milioane de ani. Scepticii au afirmat ca ceea ce cautau oamenii la Loch Ness erau oscilatii ale suprafatei apei, cauzate de fluxul de apa rece din rau in apele usor mai calde ale lacului. Investigatorii amatori au tinut lacul sub o supraveghere aproape constanta, iar in anii 60 mai multe universitati britanice au organizat expeditii la Loch Ness, utilizand un sonar pentru a cerceta adancurile. Nu a fost descoperit nimic concludent, insa in fiecare expeditie operatorii sonarului au detectat imense obiecte subacvatice care se miscau, fenomen pe care nu l-au putut explica. In 1975, intr-o expeditie la Loch Ness, Academia de Stiinte Aplicate din Boston a combinat sonarul si fotografia subacvatica. A fost facuta o fotografie care, dupa ce a fost marita, parea sa arate inotatoarea imensa a unei creaturi asemanatoare unui plesiozaur. Alte expeditii cu sonar in anii 80 si â90 au avut rezultate interesante, dar totusi neconcludente. Dezvaluirea, in 1994, a faptului ca faimoasa fotografie din 1934 era o farsa, nu a stavilit catusi de putin entuziasmul turistilor si al investigatorilor profesionisti sau amatori cu privire la legenda Monstrului din Loch Ness.

[dragos_015]

Creatura asta (http://en.wikipedia.org/wiki/Chupacabra) a bagat jumatate din America de Sud in sperieti.Este celebra pentru faptul ca ucidea animale si le extragea organele fara a le provoca rani.Se credea ca este un fel de extraterestru.Au fost si cativa martori care au spus ca au zarit-o dar pana la urma s-a dovedit ca mutilarile de cadavre animale erau "opera" anumitor viermi.

Am vazut si eu documentarul acela cu viermii...nu cred ca exista Chupacabra...

[mns]

Din pacate multe din povestile de pe aici sunt ... simple povesti. Stiti dupa ce ne putem da seama? Credeti ca presa daca nu ar avea niste dovezi clare nu ar face un mare spectacol din asta? Big foot, Loch Ness, creaturile din texax si mexic. Bine, toate sunt legende frumoase si iti "mangaie" imaginatia, dar nici una nu cred ca e reala.

Tot asa am vazut acum cativa ani un documentar pe DIscovery despre o femeie ce traia intr-o padure si a nascut un asa-zis diavol, un copil cu coada, coarne si aripi care a ajuns sa bantuie padurea si orasul din imprejurimi. Au fost cativa oameni care s-au aventurat pe acolo si au incercat sa desluseasca misterul, dar in afara de cateva sunete facute de vreun castor :D nu a fost nimic spectaculos.

PS: Mi-a venit acum o idee, cred ca a mai fost mai demult pe forum, sa facem un topic in care oricine poate sa vina si sa posteze o poveste de genul asta inventata sau, si mai bine, o poveste auzita pe undeva la care poate sa mai adauge chestii noi. Bine, va trebui sa fie totusi un post mai consistent, dar cred ca ar fi interesant.

[Mihnea912]

Nu cred ca presa vaneaza legende.Doar barfe,stiri bomba si inventii. :)

[sunshine_claus]

Imi place idea lui mns. Poate scoatem si o carte ceva cu povesti ´inventate´ de noi. Fiecare sa incerce sa fie cat mai creativ si restul vine de la sine. Subiecte sunt destulöe. Cum credeti ca a aparut Dracula a lui Bram Stocker. A auzit si el o legenda si a facut ditamai romanul. ;) Eu sunt pro. Promit ca in zilele libere o sa postez povesti.

[poli tm in fifa]

Triunghiul Bermudelor (în engleză "The Bermuda Triangle"), cunoscut şi sub numele de "Triunghiul Diavolului", este o zonă aproximativ triunghiulară ca formă, cu cele trei colţuri localizate de Insulele Bermude, Porto Rico şi Fort Lauderdale, Florida în Oceanul Atlantic. Suprafaţa cuprinsă este de circa 1.2 milioane km².

Fenomene Paranormale:

Un număr semnificativ de vase şi aparate de zbor au dispărut în circumstanţe foarte ciudate.
Activităţi paranormale în care legile fizicii sunt violate.
S-a sugerat că "fiinţe extraterestre sunt răspunzătoare pentru unele dispariţii".
În ciuda acestor idei populare, Paza de Coastă a Statelor Unite şi alte agenţii citează statistici care indică faptul că numărul incidentelor de vase şi avioane dispărute/pierdute nu este mai mare decât în oricare altă zonă des circulată a lumii.

Multe din aşa-zisele mistere s-au dovedit a nu fi chiar atât de misterioase sau neobişnuite la o examinare mai amănunţită, conţinând erori şi fabricaţii care în multe cazuri au circulat şi recirculat timp de zeci de ani.

Triunghiul cuprinde un coridor al Atlanticului de nord care se întinde de la Insulele din Caraibe de-a lungul coastei Nord-Americane până la statele Carolina de Nord şi de Sud. Pentru a profita de vânturile prielnice, corăbiile în drum spre Europa (după descoperirea Americii) continuau spre nord până în drept cu Carolinele, înainte de a se întoarce spre est pentru a trece Atlanticul. Acest obicei a continuat şi după inventarea motoarelor cu aburi şi cu ardere internă, ceea ce înseamnă că majoritatea traficului maritim din Atlanticul de nord traversa (şi încă traversează) zona Triunghiului.

Curentul Golfului, o zonă de condiţii meteo volatile, trece prin Triunghi în timp ce iese din Marea Caraibelor. Combinaţia de trafic maritim dens şi vreme nefavorabilă a dus inevitabil la rătăcirea şi pierderea fără urmă a vaselor în timpul furtunilor, mai ales înainte de inventarea telecomunicaţiilor, radarului şi a comunicării prin satelit. Câte un vas se mai scufundă încă, dar rareori fără urmă.

Alte zone renumite pentru caracteristici neobişnuite sunt Marea Diavolului, din apropierea Japoniei şi Vortexul de la Marysburgh (denumit şi "Triunghiul Marilor lacuri"), în estul lacului Ontario.

Primele citări şi originea denumirii
Cristofor Columb a menţionat animale ciudate văzute în zona triunghiului Bermudelor. El scrie că la un moment dat, el şi echipajul său au văzut "lumini ciudate dansând la orizont". În altă ocazie au observat ceea ce a fost probabil un meteor căzând.

Prima menţiune documentată a dispariţiilor din zonă a fost făcută în 1951 de către E.V.W. Jones într-un comentariu despre pierderi recente de vase, scris pentru agenţia de presă Associated Press. Articolul lui Jones se referea la zonă sub numele "Triunghiul Diavolului" şi sublinia "dispariţiile misterioase" a unui număr de vase, aparate de zbor şi mici ambarcaţiuni din regiune. Acest nume fost din nou pomenit în 1952 într-un articol din revista Fate (Soarta) de George X. Sand, care descria mai multe "dispariţii marine ciudate". În 1964, Vincent Geddis s-a referit la zonă ca "Mortalul triunghi al Bermudelor" ("The Deadly Bermuda Triangle") într-un articol din revista Argosy, după care numele "Triunghiul Bermudelor" a devenit cunoscut.Triunghiul Bermudelor

Triunghiul Bermudelor (cunoscut şi sub numele de Triunghiul Diavolului) este o zonă triunghiulară din Oceanul Atlantic mărginită la extremităţi de Miami, Bermuda şi Puerto Rico. Legenda spune că mulţi oameni, ambarcaţiuni şi avioane au dispărut în mod misterios în această zonă. Câţi au dispărut depinde însă de cine face localizarea şi numărarea. Dimensiunea triunghiului variază între 500 000 de mile pătrate până la de trei ori mai mult în funcţie de imaginaţia autorului. (Unii includ şi Insulele Azore, Golful Mexic şi Indiile de Vest în triunghi.) După unii misterul ar data din timpul lui Columb. Chiar şi aşa, estimările variază între 200 şi 1 000 de incidente în ultimii 500 de ani. Howard Rosenberg susţine că în 1973 Paza de Coastă SUA a răspuns la peste 8 000 de cereri de ajutor în zonă şi că peste 50 vase şi 20 avioane s-au scufundat în Triunghiul Bermudelor în ultimul secol.

Multe teorii au fost promulgate pentru a explica extraordinarul mister al dispariţiei acestor vase şi avioane. Extratereştrii malefici, cristale reziduale din Atlantida, oameni răi cu aparate antigravitaţionale sau alte tehnologii ciudate, vortexuri către o a patra dimensiune sunt ipotezele favorite ale scriitorilor de proză fantastică. Câmpuri magnetice ciudate şi flatulenţele oceanice (gaz metan provenit de pe fundul oceanului) sunt explicaţiile preferate de minţile mai tehnice. Condiţii meteorologice (furtuni, uragane, tzunami, cutremure, valuri mari, curenţi, etc.), nenoroc, piraţi, încărcături explozive, navigatori incompetenţi şi alte cauze umane şi naturale sunt explicaţiile date de investigatorii mai sceptici.

Există persoane sceptice care afirmă că faptele nu confirmă legenda, că nu există un mister ce necesită rezolvare şi nimic nu trebuie explicat. Numărul epavelor din zonă nu este extraordinar de mare dacă ţinem cont de dimensiunile acesteia, locaţia şi traficul din zonă. Multe dintre vasele şi avioanele care au fost identificate ca fiind dispărute în Triunghiul Bermudelor nu au fost acolo deloc. Investigaţiile nu au prezentat încă dovezi ştiinţifice ale existenţei unui fenomen neobişnuit implicat în dispariţii. Prin urmare orice explicaţie, inclusiv cele ştiinţifice cum ar fi cele bazate pe eliberarea de gaz metan de pe fundul oceanului, anomalii magnetice, etc. nu sunt necesare. Adevăratul mister este cum a devenit Triunghiul Bermudelor un mister.

Legenda modernă a Triunghiului Bermudelor a apărut curând după ce cinci avioane ale armatei au dispărut într-o misiune de antrenament în timpul unei furtuni puternice în 1945. Cea mai logică explicaţie pentru această dispariţie este aceea că compasul pilotului principal lt. Charles Taylor s-a defectat. Avioanele de antrenament nu erau echipate cu instrumente de navigare care să funcţioneze bine. Grupul a fost dezorientat şi pur şi simplu a rămas fără combustibil. Nici o forţă misterioasă nu a fost implicată cu excepţia efectului misterioasei forţe a gravitaţiei asupra avioanelor fără combustibil. Este adevărat că unul de avioanele din misiunea de salvare a explodat la scurt timp după decolare dar aceasta s-a datorat mai de grabă unui rezervor defect decât unei forţe misterioase.

De-a lungul anilor au apărut zeci de articole, cărţi şi programe de televiziune promovând misterul Triunghiului Bermudelor. În urma studierii materialelor existente Larry Kushe a descoperit că puţini au realizat investigaţii asupra misterului, mulţi mulţumindu-se doar să transmită mai departe speculaţiile predecesorilor ca şi cum acestea ar fi fost adevăruri incontestabile. Nimeni nu a ajutat mai mult la crearea acestui mit decât Charles Berlitz care a scris un bestseller cu acest subiect în 1974. După examinarea unui raport oficial de peste 400 pagini al Comisiei de Investigaţii a Marinei referitor la dispariţia avioanelor din 1945 Kushe a descoperit că Comisia nu era uimită deloc de incident şi nu a menţionat presupusele transmisii radio citate de Berlitz în cartea sa. După spusele lui Kushe, ce nu a fost greşit interpretat de Berlitz a fost inventat. Kushe scrie: ,,Dacă Berlitz afirma că un vapor era de culoare roşie şansele ca acesta să fii fost de oricare altă culoare sunt aproape o certitudine.” Berlitz însă nu a inventat numele, acesta i-a fost dat de Vincent Gaddis în ,,Mortalul Triunghi al Bermudelor” apărută în numărul din februarie 1964 al revistei Argosy care era dedicată ficţiunii.

Pe scurt, misterul Triunghiului Bermudelor a devenit un mister pe baza unei mass medii care a transmis fără a cerceta speculaţiile conform cărora ceva misterios se petrece în Oceanul Atlantic.

OARE ??

[Blue]

Nu stiu daca sunt chiar povesti era o reclama acum cateva sapt la un reportaj despre acest sasquatch, o femeie l-a vazut si-a chemat prietenii care au mers acolo in grup si au gasit mai multe urme plus niste par intr-un boschet. Iar cu femeia aia de care vb probabil te referi la the Jersey devil care din nou se spune ca a fost vazut de mai multe persoane printre care si un cuplu care l-au vazut pret de de cateva minute chemand fie politia sau pompierii care au confirmat incidentul (asta era prin 60-70) si se spune ca apare inaintea evenimentelor important gen razboiul al 2lea mondial s.a.m.d.

[mns]

Cum ramane cu propunerea mea? Nu are timp nimeni sa inceapa o poveste? :D

[stephen]

Cum ramane cu propunerea mea? Nu are timp nimeni sa inceapa o poveste? :D

Ok,sa zicem ca incep eu...Facem un nou thread? Si ce trebuie sa contina povestea, legende deja existente pe care noi sa le dezvoltam dupa mintea noastra ?

Daca facem asa...ne apucam.Daca totul e ok,diseara fac introducerea.

[sunshine_claus]

Eu zic sa nu mergem doar pe legende, sa incercam si povesti cu fantome sau alte chestii. eu am inceput o poveste dar e a 3-a oara cand intervine altceva si trebuie sa renunt. oricum incerc sa fac un fel de nuvela moderna. oricine poate veni cu completari sau modificari la scenariul propus de mine. dar asta cred ca pana pe la 5 sau daca nu maine. acum am putina treaba.

[sunshine_claus]

Sper ca acum nu ma mai intrerupe nimeni. So incep povestea:
Cati dintre noi nu ne-am amuzat in sinea noastra cand am auzit povesti cu fantome, legende populare cu strigoi sau mai stiu eu ce? Asa e societatea in ziua de azi, incearca sa demitizeze totul in jur, sa creeze o lume bazata pe logica, unde fantezia nu isi mai are locul decat pana la varsta de 5-6 ani.
Cristi (obligatoriu baiat, varsta 21-22 ani) este un produs tipic al acestei lumi moderne. Mai ales ca e baiat nu isi poate permite luxul de a crede in tot felul de povesti pe care bunicii si le mai povestesc in serile de iarna, adunati in jurul mesei, la caldura. I se par exagerate sau chiar minciuni. De foarte multe ori i-a luat peste picior pe cei care mai povestesc intalniri cu strigoi. El e Bucurestean si pe aici nu sunt strigoi (sau asa credem noi ca doar nu am vazut). Intr-o seara din timpul vacantei de vara, pe cand era la bunici pentru cateva zile, s-a intalnit cu mai multi prieteni, si au facut o mica sezatoare. Orele tarzii din noapte au facut ca fara sa vrea imaginatia multora a zburat catre intamplari auzite cu strigoi, fantome. Si au inceput povestile.Unele amuzante, altele infricosatoare. Cristi s-a amuzat si el, a mai ras de unii care credeau in ce se povesteste, dar cam atat. Saptamana petrecuta la bunici s-a terminat si s-a intors acasa.
De aici mai veniti si voi cu idei ca nu prea mai stiu. am mai multe dar vreau ceva spectaculos. Astept propuneri de continuare.

[poli tm in fifa]

Cel mai bine e sa facem un topic (ceva in genul: "Povesti imaginare") in care sa spunem povesti de tot felul cu fantome,strigoi,etc.si sa ne dam frau liber imaginatiei...:rolleyes:

[sunshine_claus]

ok, porniti topicul si o sa postez acolo. Dar pana atunci veniti cu o idee de continuare, si eu continui povestea. V-am dat inceputul, dati-mi si voi niste idei si eu termin.

[sorin]

Se pare ca Nessie nu este singurul monstru marin, ar mai exista o astfel de creatura numita Ogopogo in lacul Okanagan, Canada .

Over the years, many large unidentified sea creatures have washed up on ocean shores throughout the world. Certain fresh water bodies have also gained a reputation for containing sizable creatures often described as more prehistoric than anything else! The Lake Champlain monster is one example and of course "Nessie" of Scotland's Loch Ness is affectionately known around the world.
Canada's most famous water monster is Ogopogo of Lake Okanagan in the south central interior of British Columbia. Although Indian legends support a monster living in Okanagan Lake long before white men arrived in this country, Ogopogo is very much a present day phenomenon. Each year, sightings are reported of a creature some 20 to 50 feet long, with a horse shaped head and an undulating serpent like body! Okanagan Lake is about 80 miles long extending from Vernon at the north end to Penticton in the south with the fast growing city of Kelowna in the center. Sightings have been reported throughout the length of the lake but the monster appears to favour an area just south of Kelowna in waters near Peachland.

The first recorded sighting by a caucasion was by Mrs. John Allison in 1872 and such instances have continued to this day with many credible, rational and sober people becoming absolute believers. Indian folklore specifically places the lair of the lake monster which they called N'ha-a-itk, or lake demon, at a cave under Squally Point near Rattlesnake Island which is offshore from Peachland. The Indians would never paddle a canoe near this area without an offering because too often a storm would spring up and N'ha-a-itk would rise out of the waters to claim another life! When white settlers first came to this area in the mid 1800s, they were not superstitious but gradually changed their views with ongoing sightings of the monster. An early instance tells of two horses swimming behind a boat that were mysteriously pulled beneath the waves and the owner barely saving himself by cutting the rope attached to the horses! Today's sightings, often from modern power boats, indicate a much friendlier monster but still very large in size. It has been filmed a number of times but other than people agreeing there was something in the water, no absolute conclusions have been made. It is usually reported as dark blue, black or brown with a lighter underside. It can move with astounding speed but many sightings in calm weather have been made of the creature apparently feeding on either fish or aquatic weeds. People very close, between 50 and 100 feet, report seeing fins or feet on the animal.
A figment of the imagination you say? Not according to several authors who have investigated dozens of sightings over the years and interviewed many, many people. For more information, try the book "Ogopogo" by Arlene Gaal or "The Okanagan Mystery" by Mary Moon.